Exact la ora 07.24 a fost momentul Solstiţiului de vară. Începutul astronomic al verii este marcat şi de Ziua Mondială a Soarelui, o sărbătoare instituită de Societatea Internaţională pentru Energie Solară cu scopul de popularizare a posibilităţilor de utilizare a energiei solare. În România, această zi se marchează din anul 1997. În această zi, în emisfera nordică, longitudinea astronomică a Soarelui este de 90°, adică se ridică deasupra orizontului la cea mai mare înălţime faţă de Ecuator. Momentul marchează începutul verii astronomice, când intervalul diurn are durata maximă. Termenul solstiţiu este de originine latină, solstitium, adica "Soarele stă" şi semnifică faptul că la această dată are loc schimbarea gradientului mişcarii Soarelui în raport cu declinaţiile sale. Durata zilei va avea cea mai mare valoare din an, respectiv 15 ore şi 32 de minute, iar noaptea, de numai 8 ore şi 28 de minute. După momentul solstiţiului de vară, durata zilei va începe sa scadă, iar a nopții să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstiţiului de iarnă. Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul se derulează în sens invers.

SOARELE, STEAUA NOASTRĂ NOROCOASĂ

Pluteşte pe un braţ spiralat al Căii Lactee, printre alte miliarde de stele, la 149,6 milioane de km de Terra, şi fără energia ei viaţa nu ar fi posibilă pe Pământ. Este o sferă gigantică de plasmă, alcătuită în cea mai mare proporţie din hidrogen şi heliu, cu diametrul de 1,4 milioane de kilometri, de 109 ori mai mare decât al Terrei, şi are o masă de 2 miliarde de tone. Temperatura la suprafaţa Soarelui este de aproximativ 5500 grade Celsius, iar în centrul său sunt 15 milioane de grade Celsius. Soarele are vârsta de aproximativ 4,6 miliarde de ani şi se află doar la jumătatea ciclului principal de evoluţie. Este practic o sursă de energie inepuizabilă, într-o singură oră Soarele dă Pământului aceeaşi cantitate de energie cât consumă întreaga planetă într-un an. Furnizează neîntrerupt lumina, care ajunge la noi în doar 8 minute şi 19 secunde, cu viteza de 300 de mii de km pe secundă, şi căldura necesare biodiversităţii, influenţează starea atmosferei şi determină clima. În lipsa Soarelui, aerul atmosferic s-ar tranforma într-un ocean de azot lichid, iar apele mărilor şi oceanelor în gheţari.

Mişcarea Pământului în jurul Soarelui a stat la baza calendarului solar care este şi acum este calendarul predominant.