Solul marţian este, aparent, propice vieţii, potrivit rezultatelor analizei primului eşantion colectat de sonda americană Phoenix, o concluzie preliminară care a stîrnit exaltarea în rîndul specialiştilor misiunii. Cercetătorii au refuzat, însă, să spună dacă o formă de viaţă primitivă ar putea exista pe Planeta Roşie.

“Nu există nimic în sol care să împiedice existenţa vieţii, acesta părînd a fi, din contră, propice, lipsit de toxicitate”, a declarat Samuel Kounaves, responsabil al laboratorului TEGA (Thermal and Evolved Gas Analyzer) în timpul unei conferinţe. “Solul de pe Marte este tipul care se găseşte în grădina dumneavoastră şi în care puteţi planta sparanghel fără probleme, lucru foarte îmbucurător”, a adăugat acesta. “Am descoperit ceea ce par a fi condiţiile necesare - nutrienţii - pentru existenţa vieţii în trecut, prezent şi viitor”, a continuat cercetătorul, precizînd că este vorba de minerale şi nu de substanţe organice. Printre acestea se numără magneziul, potasiul, sodiul şi clorura. Cercetătorul, de la Universitatea din Arizona, a mai indicat că echipa a fost surprinsă de aciditatea solului, mai ridicată decît s-a crezut, cu un pH de 8 - 9. “Rezultatele preliminarii ale acestei analize constituie, de asemenea, un indiciu în plus că apa în stare lichidă a fost prezentă în solul marţian la un anumit moment în istoria sa”, a spus Samuel Kounaves. Rezultatele analizei mostrei de sol marţian sînt similare celor ale studierii unor eşantioane colectate din deşerturile de pe Terra, iar acesta este cel mai îmbucurător lucru, a spus specialistul.

În urmă cu două săptămîni, sonda Phoenix a reuşit să colecteze primul eşantion de sol marţian care a putut fi folosit de cercetătorii americani pentru analize necesare descoperirii apei şi a compuşilor organici de pe Marte. Phoenix, care a ajuns, pe 25 mai, în zona arctică, neexplorată pînă în prezent, a planetei Marte, colectase cu o săptămînă înainte prima mostră de sol. Însă, eşantionul a fost prea granulos şi nu a putut fi introdus în containerul unuia dintre cele opt microcuptoare numite TEGA (Thermal and Evolved Gas Analyzer), ce pot încălzi materialele pînă la 100 de grade Celsius. Procesul de analizare a durat cinci zile. În primele patru zile, temperatura a fost crescută treptat, pentru a se putea identifica apa şi diferitele minerale prezente în mostra de sol. În timp ce se descompun, în urma expunerii la căldură, mineralele eliberează apă şi dioxid de carbon, cu care au interacţionat chimic în trecut. Mostra de sol marţian a fost colectată de la suprafaţă, din acest motiv, analizele nu au identificat nicio urmă de gheaţă, care se găseşte la cîţiva centimetri sub sol şi a cărei prezenţă a fost confirmată săptămîna trecută. William Boynton, de la Universitatea din Arizona, responsabil TEGA, a mai precizat că instrumentul a mai detectat mici cantităţi de dioxid de carbon la suprafaţa solului. Acesta a fost eliberat la temperaturi joase în cuptor. La temperaturi ridicate, TEGA a detectat un volum mic de vapori de apă.

Analizele fragmentelor de gheaţă colectate de sonda Phoenix, care vor fi efectuate pe parcursul următoarelor săptămîni, vor oferi răspunsuri la multe întrebări cu privire la trecutul lui Marte. Dacă gheaţa conţine impurităţi, acest lucru poate oferi informaţii despre trecutul climatic al Planetei Roşii. Marte este în prezent o planetă prea rece pentru a găzdui apă în formă lichidă, dar într-un trecut îndepărtat este posibil ca regiunile sale polare să fi cunoscut temperaturi mai ridicate, spun cercetătorii. Oamenii de ştiinţă sînt, în prezent, de acord cu privire la posibilitatea ca Marte, a cărei formare datează, ca şi pentru Pămînt, de circa 4,6 miliarde de ani, să fi fost, într-o perioadă, foarte umedă. Anterior, sonda americană Mars Odyssey a detectat, în 2002, vaste cantităţi de hidrogen la suprafaţa planetei, confirmînd faptul că Marte, mai ales în regiunile polare, este acoperit de gheaţă. Alţi doi roboţi americani, Opportunity şi Spirit, care continuă de trei ani să exploreze suprafaţa lui Marte la ecuator, au descoperit indicii ale prezenţei apei în trecutul planetei.