În lupta cu giganţii bancari, dintre care primii trei controlează aproape jumătate din piaţă, băncile mici găsesc din ce în ce mai greu resurse de creştere. Tot mai multe se văd nevoite, astfel, să abandoneze aspiraţiile de bancă universală. O creştere a cotei de piaţă, chiar cu numai 0,1%, nu mai este la îndemîna oricărei bănci. Pe o piaţă concentrată şi cu o concurenţă tot mai mare, au dificultăţi de dezvoltare chiar şi instituţiile mari, iar celor “mici” le este aproape imposibil. Modesta performanţă a avansului mai mare de 0,1% nu au reuşit-o, în primul semestru al anului, decît cinci bănci (OTP, Carpatica, RBL, ProCredit şi Sanpaolo IMI) din cele 22 care au, fiecare, cote de piaţă sub 1%. Creşterea cotei de piaţă cu un procentaj atît de slab înseamnă, pentru instituţiile respective, sporirea activelor cu cel puţin 150 de milioane de lei. De 20 de ori mai puţin decît creşterea reuşită de cea mai mare bancă din ţară (BCR), dar pentru băncile mici este o sumă importantă, reprezentînd cam cît totalul activelor unor instituţii ca Porsche Bank.

În competiţie cu băncile mari, jucătorii mici par să găsească tot mai greu reţeta succesului, chiar dacă fac parte din grupuri financiare de renume. În absenţa unor fuziuni, care să le sporească şansele de creştere pe piaţă, nici perspectivele de viitor nu sînt foarte optimiste. Aceasta, chiar dacă au avut loc, în ultima perioadă, mai multe preluări. Eurom Bank a devenit Bank Leumi, Daewoo Bank a intrat în proprietatea CR Firenze. În curs de finalizare se află achiziţia Mindbank de către Banca Agricolă a Greciei (ATE) sau a Romexterra de către MKP, subsidiara din Ungaria a BayernLB. Şi Credit Agricole a primit avizul pentru preluarea Emporiki Bank România, iar fuziunea băncilor italiene Intesa şi Sanpaolo IMI va avea efect şi asupra băncii prin care cea din urmă este prezentă în ţara noastră. Bancherii spun că o cotă de piaţă sub 5% nu mai poate oferi, în prezent, o şansă reală. Singurele bănci mici care au şansa de a depăşi rapid un astfel de prag în România sînt OTP şi Banca Naţională a Greciei (prezentă prin Banca Românească), dacă vor ieşi cîştigătoare la privatizarea CEC. De asemenea, bancherii arată că, în următorii ani, numărul băncilor universale se va reduce la cel mult şapte. Multe dintre cele 22 de bănci cu cote de piaţă mai mici de 1% au, totuşi, în spate nume mari de bănci internaţionale. Pentru acestea, dar şi pentru cele care doresc să fie preluate de investitori puternici, soluţia de viitor rămîne concentrarea pe sectoare de nişă.

IMM-urile, o nouă categorie de clienţi

Cumpărarea unei instituţii care a reuşit să cîştige o cotă importantă pe un segment de nişă al pieţei bancare este una dintre puţinele variante care mai pot interesa marile bănci europene, în condiţiile în care investiţiile în cote mari de piaţă s-au încheiat odată cu privatizările băncilor de top. După momentul aderării, băncile europene vor putea deschide sucursale în România doar pe baza unei notificări la BNR, fără a mai fi nevoite să suporte costurile suplimentare ale unei achiziţii sau perioadele lungi de autorizare. Preluările motivate doar de obţinerea licenţei necesare intrării pe piaţă devin astfel istorie. Pînă de curînd, soluţia concentrării pe nişe de piaţă nu a fost luată prea în serios de băncile de mici dimensiuni, care au încercat să cîştige clienţi cu produse cît mai variate.

Cu excepţia Porsche Bank, înfiinţată special pentru a finanţa achiziţii de automobile, a Raiffeisen Banca pentru Locuinţe şi HVB Banca pentru Locuinţe, care funcţionează în sistemul special reglementat de economisire-creditare pentru domeniul locativ, toate celelalte nu s-au specializat într-un anumit tip de produse şi nici nu s-au adresat exclusiv unei anumite categorii de clienţi. O tendinţă de specializare a apărut, în ultima perioadă, la mai multe bănci mici, însă toate vizează aceeaşi categorie de clientelă: întreprinderile mici şi mijlocii. Dacă pînă în anii trecuţi nu s-au bucurat de o atenţie specială din partea instituţiilor bancare, fiind considerate vulnerabile la riscul de credit din cauza situaţiilor financiare slabe, IMM-urile devin, cel puţin în declaraţiile bancherilor, ţinte pentru Bank Leumi (fostă Eurom), ProCredit Bank, Piraeus, Mindbank, Libra Bank şi RIB. Pe o altă nişă, cea a clienţilor din categoria persoanelor fizice autorizate şi a profesiunilor liberale, încearcă să se impună, prin cîteva produse speciale lansate, Libra sau Bank Leumi. Majoritatea băncilor mici nu renunţă la aspiraţiile de bancă universală, continuînd să se bată cu marii jucători şi pe segmentul de retail şi creşterea numărului de sucursale.