Dacă nu venea Victor Ponta luni seară într-un studio TV ca să fie tras de limbă de jurnaliştii curioşi, probabil că n-am fi ştiut niciodată cum s-a făcut de l-a nominalizat (fără să-l întrebe!) Băsescu, în ciuda tuturor jurămintelor că nu va face nici mort aşa ceva. Dar, uite că a făcut-o, ba chiar pentru a doua oară! Ce l-a îmblânzit pe preşedinte? Un acord scris, semnat de cei doi protagonişti ai celui mai longeviv scandal din politica românească, miercuri, cu prilejul reuniunii de taină de la Cotroceni, în care “Pisicul” se angaja să respecte instituţiile statului de drept, să-şi aţintească privirile spre Vest şi să respecte Constituţia. După asta, cei doi s-au dus la Bruxelles unde Băsescu le-a dat vestea cea bună “prietenilor săi, liderii europeni”, că în România lucrurile intră în normal şi că pericolul unei noi suspendări este înlăturat. Cel puţin până la anul.

Mulţi au rămas, totuşi, nesatisfăcuţi. Marea aşteptare ţinea de ce fel de tertip va găsi preşedintele pentru a nu-l nominaliza pe Ponta. Aproape nimeni nu şi-a închipuit că obstinaţia cu care Băsescu a ţinut cu dinţii de articolul ăla din Constituţie care nu-i dădea voie să nominalizeze propunerea unei coaliţii nu are un suport concret, o scrisorică pierdută, ceva cu care să meargă la Răsboiu’… Probabil însă că semnalele pe care le-a primit de la susţinătorii săi din vremea suspendării au fost sufficient de clare: basta şi la treabă!

Dacă Ponta se poate mândri cu faptul că este, practic, primul premier ales, cu o majoritate zdrobitoare, nu se poate lăuda că îşi poate pune în operă toate ideile. Două mi se par a fi marotele sale: alăturarea UDMR la guvernare şi recompensarea lui Oprea pentru trădările sale în serie! Ideea europeană a unei aripi populare într-un guvern socialist-liberal a fost rejectată de aproape toţi colaboratorii săi! Au cântărit greu în această atitudine conivenţa ungurilor cu fostul guvern, paternitatea catastrofalei reforme a spitalelor, cauţionarea boicotării suspendării preşedintelui, lucruri care n-au putut fi compensate de susţinerea moţiunii care a trântit guvernul Ungureanu. Abonat în ultimii 14 ani la toate guvernările, UDMR-ul suferă cel de-al doilea afront consecutiv. Ceea ce poate fi, într-adevăr, frustrant.

Un caz asemănător este cel al lui Gabriel Oprea. Liderul unui partid (al cărui şef official este… consilier la Cotroceni) care s-a constituit prin ruperea unei hălci din PSD dând-o ca ofrandă preşedintelui pentru a face majoritatea în guvernul Boc2, Oprea este şi cel care a contribuit direct la căderea guvernului PDL şi la menţinerea majorităţii guvernului Ponta 1. O suită de trădări care fac din el cel mai versatil politician. Promovarea sa într-o funcţie de vicepremier este o palmă pe obrazul celor care au fost afectaţi de deciziile abracadabrante ale acestuia în fruntea armatei (y compris armata personală de colonei şi generali în rezervă!). Este greu de înţeles ce datorii are de plătit premierul unui personaj care a compromis cam tot ce a atins şi de ce nu se poate achita de ele decât făcându-l vicepremier...