De la apariţia şomajului pe piaţa muncii din România, problema diferenţelor dintre bogaţi şi săraci s-a pus nu doar între indivizi sau categorii sociale, ci şi între diferitele regiuni ale ţării. Şomajul a lovit mai întîi în marile aglomeraţii urbane, însă efectul a fost la fel de devastator şi la sate. Programele promovate în anii ’90 de autorităţi în vederea menţinerii ratei şomajului în limita unor valori acceptabile, mai ales că România începuse negocierile de aderare la UE şi trebuia să îndeplinească cerinţele comunitare în domeniu, s-au dovedit neputincioase în faţa noului fenomen migraţionist. Cum fluxul migratoriu continuu a dus departe de ţară peste 3 milioane de români, ţara noastră a intrat în UE cu o rată a şomajului care i-ar fi făcut invidioşi chiar şi pe nemţi, dar şi cu o criză acută a forţei de muncă. De la uriaşele rate ale şomajului din 1992 - 1993 (chiar şi 20% în unele regiuni), autorităţile de la Bucureşti au raportat în 2007 o scădere a celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă pînă la 6%, însă „miracolul” românesc are şi un alt substrat. Spre deosebire de spaţiul comunitar, unde numărul şomerilor este cel real, la noi nici măcar nu se ştie cîţi angajaţi mai sînt în agricultură. Lucrurile sînt cu adevărat dramatice mai ales în mediul rural românesc, lipsa acută a locurilor de muncă îndepărtînd oamenii chiar şi de indemnizaţiile de şomaj care le-ar fi putut uşura existenţa. Nici măcar judeţul Constanţa nu face excepţie de la această regulă. Chiar dacă în urmă cu doar nouă ani, peste 30.000 de constănţeni beneficiau de ajutor de şomaj, specificul turistic al judeţului a făcut pînă la urmă diferenţa. De la o rată a şomajului de 10% în 2000, Constanţa a reuşit, în doar şapte ani, să atingă un nivel anual de doar 3,1%. Reprezentanţii Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Constanţa susţin că trendul ascendent a atins nivelul maxim anul trecut, cînd judeţul nostru a raportat o rată a şomajului de 1,9%. Pe lîngă evoluţia economică reală, specialiştii susţin că intensificarea activităţilor cu caracter sezonier au transformat litoralul într-un adevărat paradis pentru muncitorii din alte zone ale ţării. Explicaţia este valabilă şi pentru situaţia din sectorul construcţiilor şi cel al alimentaţiei publice, dar şi pentru că firmele constănţene nu au mai riscat să rămînă fără personal pînă la reluarea activităţilor în primavară. Potrivit AJOFM, din cei 10.858 de şomeri înregistraţi la 31 decembrie 2007, cei mai mulţi provin din municipiile Constanţa (2.081), Mangalia (1.077) şi Medgidia (677). Dacă raportăm numărul de şomeri din municipiul Constanţa la populaţia activă de 211.304 persoane, rezultă o rată a şomajului de doar 1%. Nici la Mangalia şi Medgidia situaţia nu este tocmai sub aşteptări, mai ales că cele două oraşe au raportat rate ale şomajului cuprinse între 2,3 şi 3,6%. Cît priveşte situaţia în mediul rural constănţean, localităţile Dobromir (374), Mircea Vodă (335), Gîrliciu şi Lipniţa (cîte 256) se află în topul localităţilor cu cei mai mulţi şomeri. De altfel, cu 25,1%, Gîrliciu are şi cea mai mare rată a şomajului din judeţul Constanţa. Statisticile AJOFM Constanţa mai arată că, la polul opus, se află localităţile Fîntînele (3), Vulturu (4) şi Dumbrăveni (5 şomeri).