Sunt obişnuit cu vorba multă a politicienilor noştri şi cu jocul lor de scenă. De-a lungul timpului, unii dintre ei s-au afirmat pe deplin ca artişti ai poporului, fie buni povestitori, fie buni dansatori. De aceea, la lansarea sa în cursa pentru şefia PNL Mangalia, am avut mari rezerve faţă de domnul Sorin Andrei. La început, trebuie să recunosc, m-a cucerit cu declaraţiile sale războinice, chiar dacă dânsul clipea des din ochiul drept. La vremea respectivă, adică vara trecută, mi-a căzut, cum se spune faţa, când l-am văzut pe domnul Sorin cât de aprig era la adresa lui Zanfir Iorguş. La un moment dat, în timpul unei discuţii pietonale, m-am temut sincer pentru siguranţa corporală a domnului deputat, atât de înverşunat era Andrei! Urcat pe mesele propriei terase, îi îndemna pe liberalii mangalioţi la lupta cea mare! Unde mai văzusem eu o scenă asemănătoare? A, da, în foişorul lui John, care face cât o organizaţie peremistă la un loc! Drept să spun, nu îmi amintesc să se fi mai produs o asemenea revoluţie la Mangalia! Cine a mai îndrăznit să ceară cu voce tare ieşirea PNL Mangalia de sub influenţa iorguşiană? Tot mai întărâtat de perspectiva de a-l înlocui pe Oleniuc în fruntea organizaţiei municipale, Sorin Andrei pleda pentru redarea identităţii partidului său, colorat, ce-i drept, din ce în ce mai mult în portocaliu. Jos cu influenţa politică a lui Zanfir Iorguş! De câte ori sărea la gâtul deputatului pedelist, îşi lustruia colţii precum vampirii. Parcă îl şi vedeam pe Iorguş uşuit din sediul liberalilor dornici să-şi recapete cât mai grabnic propria identitate! După alegerea lui Sorin Andrei în funcţia de preşedinte al PNL Mangalia, am crezut că urmează potopul liberal. Oleniuc fusese detronat. În mod firesc, luând în calcul angajamentele noului şef de partid, ar fi trebuit să înceapă campania premergătoare schimbării la faţă a liberalilor. Aiurea. Prestaţia reprezentanţilor PNL în Consiliul Local Mangalia, unde continuă războiul ipocriziei, m-a convins că nu s-a schimbat nimic pe frontul de sud. Umbra deputatului este tot mai pregnantă în viaţa oraşului, ceea ce, în contextul nemulţumirilor sociale, s-ar putea să nu mai reprezinte un avantaj pentru domnia sa. Stărui puţin asupra acestui subiect. Am citit, deunăzi, într-un ziar, apelul public făcut de Zanfir Iorguş la adresa primarului Tusac, care, chipurile, nu-i răspunde la telefon! Ca unul care l-am cunoscut destul de bine, îi dau un sfat. Ar fi mult mai înţelept pentru domnia sa ca, în situaţia în care se află astăzi ţara, cu o guvernare pedelistă la timona lui Băsescu, să înceteze cu caterincile de genul ăsta! Ca toţi oamenii de bună credinţă din ţara asta, şi locuitorii Mangaliei s-au săturat până peste cap de hârjoana ieftină a politicienilor. Ba că ăla nu-l lasă să intre în Primărie! Ba că nu ştiu cine i-a pus praf de strănutat între proiectele destinate dezvoltării turismului pe litoral! Ba pe-a mamei nu ştiu cui! Ba că Tusac îi pune piedici deputatului pe holul Primăriei! Ba că nu ştiu care consilier foloseşte praştia cu scoabe pentru a ţinti ţurloaiele adversarilor săi! Ba că nu sunt suficiente roţi de caşcaval! Mă întorc cu faţa către liderul PNL Mangalia şi îl întreb: ”Când vor face liberalii mangalioţi pasul spre adevărata lor identitate?” Cel puţin, până acum, nu am avut nicio clipă sentimentul că Oleniuc a fost schimbat din fruntea partidului! În discuţia purtată cu domnia sa, Sorin Andrei s-a jurat că nu se subordonează în niciun fel domnului deputat. Până la proba contrarie, îi reproşez că s-a culcat prea devreme pe o ureche.