Potrivit unui studiu realizat recent pe şoareci de cercetătorii Universităţii Stanford din SUA, somnul fragmentat afectează memoria şi capacitatea creierului de a forma amintiri. Această descoperire ar putea să explice apariţia tulburărilor de memorie asociate cu diverse afecţiuni, precum maladia Alzheimer şi sindromul de apnee în somn (SAS). Cercetătorii americani au descoperit faptul că un somn fragmentat îngreunează sarcina unor animale de laborator de a recunoaşte obiecte familiare.

Creierul evaluează în timpul unui somn profund evenimentele din timpul zilei şi decide ce informaţii să păstreze. Savanţii americani au analizat somnul fragmentat, care nu era însă mai scurt sau mai puţin profund decât somnul considerat normal pentru şoareci. S-a folosit tehnica optogenetică, în cadrul căreia anumite celule sunt modificate genetic pentru a putea fi controlate prin fascicule de lumină. Cercetătorii americani au vizat un anumit tip de celule cerebrale care joacă un rol major în procesul de iniţiere a stării de somn şi a celei în care animalul este treaz. Savanţii au direcţionat impulsuri luminoase direct în creierul şoarecilor în timp ce aceştia dormeau. În acest fel, somnul lor a fost întrerupt, însă fără ca acest fapt să afecteze durata totală a orelor de somn sau profunzimea somnului. Animalele au fost apoi plasate într-o cutie cu două obiecte, dintre care unul le era deja cunoscut.

În mod natural, şoarecii petrec mai mult timp examinând obiectele noi, iar exemplarele care au avut parte de un somn nefragmentat s-au comportat exact de această manieră. Însă exemplarele al căror somn a fost întrerupt au fost interesate în egală măsură de ambele obiecte, ceea ce sugerează faptul că memoria lor a fost afectată. Continuitatea somnului este unul dintre principalii factori întâlniţi în cazul unor afecţiuni patologice care au un anumit impact asupra memoriei, precum maladia Alzheimer şi alte deficite cognitive asociate cu vârsta înaintată. Somnul fragmentat afectează şi persoanele dependente de alcool şi pe cele care suferă de sindromul de apnee în somn, o afecţiune în timpul căreia gâtul se îngustează sau se închide în mod repetat în timpul somnului, restricţionând fluxul de oxigen şi determinând trezirea pacientului.