Mă autofelicit. Am avut dreptate. În PSD s-a declanșat bătălia. Este momentul optim. Pentru că adversarii politici sunt slabi. Și nu pot profita. Niculae Bădălău face jocurile. Împarte cărțile. Și, la sfârșit, el va decide cine e câștigătorul.

În timp ce analiștii vorbeau din ce în ce mai insistent despre doi poli de putere în PSD, cel mai important fiind reprezentat de Liviu Dragnea și celălalt de nou sositul în competiția finală Mihai Tudose, eu am afirmat constant că sunt trei poli de putere. Și am atras atenția asupra influenței din ce în ce mai mari pe care o are Niculae Bădălău.

Niculae Bădălău nu este deloc o figură politică celebră. Totuși, ocupă o poziție cheie în arhitectura PSD. Este de mai mult timp președinte executiv al acestui partid. E din ce în ce mai mult la butoane. Pe măsură ce Liviu Dragnea este ocupat cu dirijarea grupurilor parlamentare ale PSD din poziția de președinte al Camerei Deputaților, hărțuit de tot felul de atacuri împotriva sa venite din exteriorul dar și din interiorul partidului, obligat să stea în pri-planul comunicării publice, expus prin urmare în fața presei, al unei prese nu întotdeauna prietenoase, Niculae Bădălău stă confortabil la pupitrul de comandă al partidului. Și lucrează discret. Fără zgomot și gălăgie. Este exact ipostaza în care se afla Liviu Dragnea pe vremea în care Victor Ponta conducea partidul și guvernul, erodându-și rapid imaginea. Astăzi, Niculae Bădălău este în postura privilegiată nu de a-i lua locul lui Dragnea la președinția partidului, ci de a decide efectiv cine va conduce PSD în următoarea decadă. Dacă Liviu Dragnea va fi acela, asta va fi decizia lui Niculae Bădălău. Dacă un altul îi va lua locul lui Dragnea, tot Bădălău va decide.

Cum se explică, dincolo de argumentele de mai sus, acest putere neobișnuită pe care a căpătat-o un personaj destul de anonimim în arhitectura PSD? Prin greșelile făcute de Liviu Dragnea. Greșelile sale au constat în primul rând într-un joc permanent duplicitar, care a erodat încrederea în el a președinților de filiale, în al doilea rând, într-un blat relativ cu statul paralel, care a creat suspiciunea că oricând este dispus să negocieze și să vândă meciul și, în al treilea rând, prin modul discreționar în care a împărțit funcții, fără a se consulta cu întreaga conducere a partidului. Aceste erori au upgradat o erodare a sa să-i spunem naturală, proces pe care-l are de suferit în general orice conducător după un anumit timp. În cazul lui Dragnea, criza de autoritate se accentuează în sensul că a devenit și ținta predilectă a președintelui Klaus Iohannis, a DNA și a opoziției politice și din societatea civilă.

Una peste alta, PSD se află la o răscruce. Având în continuare un punctaj foarte bun sub aspect electoral, controlând la perfecție majoritatea parlamentară, PSD trebuie să ia într-un fel sau altul o decizie majoră pentru a-și asigura și în continuare autoritatea politică. Fie Liviu Dragnea se supune din nou unor alegeri democratice interne și este reconfirmat în funcția de președinte al partidului, fie este debarcat și altcineva îi va lua locul.

Societatea românească în general și analiștii în special au văzut o țintă în mișcare și au pus semnul egalității între această țintă și posibilul succesor al lui Dragnea. Ținta în mișcare este Mihai Tudose. Fiind premier, se află la butoanele Executivului și, în principiu, poate împărți favoruri. În plus, omul are personalitate, își dorește să conducă PSD și, în calitatea sa de dronă, beneficiază în acest sens și de susținerea serviciilor în general și a statului paralel în special. Dar nu cred că Mihai Tudose este marele jucător.

Dacă Dragnea pierde, altcineva decât Mihai Tudose îi va lua locul. Acest altcineva în mod obligatoriu trebuie să fie o persoană atât de bine cusută politic, încât să poată primi susținerea necesară a celui mai mare electorat din România nu numai pentru a conduce PSD, ci și pentru a candida cu șanse de succes în cursa prezidențială. Mihai Tudose nu întrunește asemenea calități.

Dar lui Nicolae Bădălău i-a convenit de minune modul în care s-au declanșat ostilitățile. Și intrarea în ofensivă a lui Mihai Tudose. În felul acesta, a obținut o primă victorie. S-a așezat oficial la masa de joc pentru a controla desfășurarea evenimentelor. A obținut de pe poziții de forță un armistițiu temporar cu Liviu Dragnea, în timp ce Mihai Tudose este în continuare bine ținut în lesă. Din această excepțională poziție, Bădălău va controla jocul până la CEX-ul de la Iași, după care se va ajunge la un alt nivel.