A dispărut bilanțul. Faimosul document scris despre care Tudorel Toader afirma marți că nu l-ar fi primit. Dar pe care l-ar fi primit Augustin Lazăr, procurorul general. Dacă e să-l credem pe cuvânt. Numai că la bilanț doamna Laura Codruța Kovesi, dintr-un motiv de neînțeles, nu a lecturat respectivul document. S-a prezentat doar cu un punctaj. Și, ca de obicei, a oferit cifre. Cifre care nu mint. Așa cum, cu emfază, ne-a atenționat președintele Klaus Iohannis. Să traducem aceste cifre care nu mint.

Conform doamnei Laura Codruța Kovesi, în 2017 cei 100 de procurori de anchetă au avut de soluționat 11.200 de cauze. Pe cap de procuror, au căzut prin urmare în medie 1.120 de cauze penale. Este adevărat, nu toate au putut fi soluționate. Ci numai 3.800 de dosare. Ceea ce înseamnă 380 de către fiecare procuror. Ei bine, aceste cifre sunt fabuloase. Dacă sunt reale. Și sunt reale, pentru că tocmai ne-a asigura președintele României că cifrele nu mint.Cifrele care nu mint sunt de două categorii. Unele le regăsim în laudatio rostit de Klaus Iohannis la adresa DNA. Altele, diferite, le regăsim în alt laudatio, rostit la bilanț de Laura Codruța Kovesi. La ce cifre ne-am putea raporta? Eu unul prefer să țin cont de cele oferte de șefa instituției. Pentru că, orice s-ar spune, este mai aproape de realitate decât președintele României, care muncește nu la DNA, ci la Cotroceni. Și ce ne spun aceste cifre?

Cum ar putea un singur procuror să soluționeze 380 de dosare pe an, după ce, din diverse motive, a dat la o parte alte 600? Un dosar la DNA are întotdeauna mai mulți inculpați și un număr aprecabil de mare de martori. Toți aceștia trebuiesc audiați de regulă de mai multe ori. Tot doamna Kovesi ne-a vorbit despre volumul acestor dosare. Din nou, dacă cifrele nu mint, pentru a soluționa un dosar penal, un procuror DNA trebuie să citească mii și zeci de mii de docuemnte, care apoi sunt înregistrate, numerotate, fișate și îndosariate. Dacă scădem zilele nelucrătoare și concediile, rezultă că fiecare procuror din cei 100 ai DNA atinge uluitorul record de a soluționa un dosar penal pe zi. Sau chiar mai mult.

Mergând pe mâna președintelui Klaus Iohannis și creditându-i 100% afirmația că cifrele nu mint și mergând în același timp și pe mâna doamnei Laura Codruța Kovesi, care cu generozitate a pus la dispoziția opinie publice asemenea cifre, înțelegem că instituția numită DNA este în colaps. Pur și simplu pentru că procurorii sunt puși în situația de a face veritabile salturi mortale prin universul marilor corupți. Nu cred că există altundeva în lume vreun procuror care să rezolve un caz penal pe zi. Minimum.

Dacă așa stau lucrurile cum apar ele în bilanț, atunci cele aproape 100 de dosare finalizate prin achitări reprezintă nu o tristă performanță, nu o performanță negativă, ci, dimpotrivă, o dovadă a profesionalismului, hărniciei și măiestriei de neegalat a procurorilor DNA.

Și, totuși, ce se ascunde în spatele acestei ultime cifre?

Unele dosare penale soluționate de către instanță prin sentințe de condamnare sunt în mod cert corecte și cu probe solide de vinovăție a celor care în final sunt condamnați. Alte dosare, nu se știe câte, au făcut și încă mai fac parte din faimosul câmp tactic, la care s-a referit explicit unul dintre conducătorii Serviciului Român de Informații. În aceste cazuri, condamnările au fost date dinainte de către altcineva, iar judecătorii nu au făcut altceva decât să pună în operă o decapitare, de regulă politică, fără a se mai obosi să cerceteze dacă în dosarul penal există sau nu probe și dacă respectivele probe sunt reale sau false. Există o a treia categorie de cauze penale, care sunt restituite de către instanțe, după ce instanțele au constatat că rechizitoriile nu sunt susținute de probe concludente.

Iar după ce dăm la o parte cele trei categori rămân, iată, încă aproape 100 de dosare soluționate prin achitare. Cu alte cuvinte, judecătorii au constatat că inculpații sunt nevinovați. Sunt dosare cu zeci de inculpați și sunt în cel mai rău caz dosare cu numai trei inculpați. Pentru că sub cifra de trei nu mai exstă grup criminal organizat. Iar regula dosarelor soluționate de harnicii procurori DNA este că trebuie în mod obligatoriu să existe un grup criminal organizat și neapărat spălare de bani. Este așadar rezonabil să ne imaginăm că avem în realitate o cifră aproximativă nu de 100 de achitări ci de 500 de achitări pe an. Ceea ce înseamnă că, dacă nu mai vorbim despre cifre care nu mint, ci despre oameni în carne și oase, circa 500 de familii pe an sunt traumatizate, chinuite, dezonorate și transformate în victime ale unei justiții nedrepte. Numai că și cifra de mai sus poate suferi o corectură. În sensul că tortura de regulă nu durează doar un an. Durează în cel mai bun caz un an de anchete și încă doi ani de procese. Deci trei ani. Și dacă așa stau lucrurile, să înmulțim cele 500 de familii cu trei. S-au făcut 1.500 de familii distruse.

Și, acum, nu ar mai lipsi decât să repartizăm această cifră pe cap de procuror DNA și pe zile lucrătoare pentru a afla, utizând materialul clientului, alte cifre care, așa cum pe bună dreptate spune Klaus Iohannis, nu mint. Nu-i așa că și acesta este tot un bilanț DNA?