Primul și cel mai recent numitor comun al celor trei personaje este că fiecare, în felul lui, se izmenește în raport cu prezența și prestația sa în fața Comisiei de control a activității Serviciului Român de Informații. George Maior vine la Comisie doar când aterizează în România și atunci spune jumătăți de adevăruri și minciuni integrale. Florian Coldea ba vine, ba e răcit, ba revine, dar tot nu ajunge să dea piept cu parlamentarii. Iar Liviu Dragnea se cere insistent de trei luni la Comisie, în timp ce subordonatul său, Claudiu Manda, îl tot amână. Frustrare mare din toate direcțiile.

George Maior a fost a doua oară audiat de această Comisie. Prima dată nu a spus mai nimic. A doua oară, cu jumătate de gură, l-a dat în primire pe Liviu Dragnea. În sensul că și acesta ar sta cu un picior în statul paralel. Și că, în această calitate, s-a întâlnit cu el la diverse ședințe de taină. În care, în grup organizat, oamenii au pus țara a cale. Dar pentru că nici a doua oară nu a spus adevărul, este de presupus că, odată și odată, va mai exista o întâlnire. Până atunci, Excelența Sa, ambasadorul României la Washington s-a întors liniștit a post.

Generalul cu patru stele Florian Coldea, omul care, scăpat de sub controlul lui Traian Băsescu și neintrat sub controlul lui Klaus Iohannis, a învârtit ani la rând sistemul pe degete este, indiferent ce va spune sau nu va spune în fața Comsiei de control, o veritabilă mină de aur. În materie de informații. Mă refer la informațiile netransformate abuziv sau neabuziv în secrete de stat. Pentru că nu-mi pot imagina că planificarea unor execuții politice ar fi fost sau ar mai fi secret de stat. Cum nu poate fi secret de stat în faimosul stat de drept o hotărâre CSAT care adaugă la lege în materie de protocoale interinstituționale. Și, deci, nici protocoalele nu sunt secrete de stat. Sunt doar simple documente ilegale. Care și-au făcut treaba. Cu vârf și îndesat. Dând peste cap și activitatea procurorilor, și activitatea ANI, și Justiția. Dar Florian Coldea se izmenește și el. Ba e puțin răcit, ba nu mai e puțin răcit.

Și urmează Liviu Dragnea. Acesta tot urmează. Se tot invită în fața Comisiei pentru că, vezi Doamne, numai de-acolo poate lansa în direcția opiniei publice adevăruri colosale despre statul de drept, pe care el le deține, iar până acum nu le-a spus. Are chiar o atitudine de om supărat. De ce îi ignoră Claudiu Manda, subordonatul său pe linie de partid și pe linie parlamentară, cererile insistente? De ce nu-l cheamă odată și-odată la Comisie? De ce este el pus de Manda într-o poziție de așteptare? De ce nu ne poate servi prețioasele informații pe care le deține despre statul paralel?

În timp ce ultimii doi dau roată în jurul Comisiei, cum spuneam, mai curajos, George Maior s-a prezentat repetat. În timp ce ultimii doi se izmenesc pe dinafară, primul s-a izmenit înăuntru. Cum ar fi dacă cei trei ar decide împreună și fiecare pe rând să declare în fața Comisiei de control a SRI tot ce este de declarat? Ce ar putea spune ei în esență despre participarea la ședințele neoficiale de lucru ale statului paralel? Să o luăm din nou pe rând.

George Maior ar putea să ne informeze cum a luptat el din tranșeele SRI pentru ca Traian Băsescu să nu fie demis după cele două suspendări și să fie reales cu voturi furate pentru un al doilea mandat prezidențial. Cum, în acest scop, în întâlniri de taină, s-au pus la cale decapitări la Curtea Constituțională a României și decimări masive printre adversarii politici ai lui Traian Băsescu. Ne-ar mai putea informa, pentru că nici asta nu ar trebui să fie secret de stat, cum finul său Victor Ponta a fost pilotat pentru a-și marginaliza aliatul USL, determinându-l în cele din urmă pe Crin Antonescu să o ia la sănătoasa. Lăsând vacantă candidatura la prezidențiale. Și cum, inițial, el însuși a fost în cărți. După care, tot în ședințe de taină, la care desigur participau și alții, s-a decis că totuși e mai bine ca Ponta să candideze la prezidențiale, lăsând vacant, în beneficiu lui Maior, postul de prim-ministru. Dar și Gabriel Oprea era în cărți. Tot pentru prim-ministru. Și ca să nu se supere și fiindcă tot conducea și el în felul lui un mic și eficient stat paralel, încadrat cu personal recrutat din serviciile secrete, el, Oprea ar fi putut ajunge în locul lui Maior șeful Serviciului Român de Informații.

Ca să se întâmple toate cele de mai sus, era necesară multă golănie. Și și mai multă poliție politică. Pentru că drumul către înaltele poziții vizate se făcea cu toporul și cu tunul și cu mult sânge vărsat și cu multe cadavre pe parcurs.

Ce ar putea să ne spună Florian Coldea? Că, de fapt, el conducea Serviciul Român de Informații. Principalul serviciu secret al României. Serviciul de spionaj intern. Că el era la butoane. Că el îi împărtășea lui Maior, formal șeful lui, doar ceea ce voia. Că scăpase cu SRI cu totul de sub controlul lui Traian Băsescu în ultima parte a mandatuuia acestuia, că îl controla pe Klaus Iohannis la începutul mandatului fostului primar de Sibiu. Că învârtea țara pe degete cu procuratură și cu Justiție cu tot și că – asta știa și Maior – la SRI se făceau nu numai dosare penale, se scriau nu numai rechizitorii și părți din rechizitorii, pe care procurorii doar le semnau, dar se executau oameni politici prin intermediul ANI cu rapoarte de neintegritate scrise la SRI, vizate de capii SRI și, în final, semnate cu nonșalanță de Horia Georgescu, șeful ANI. După care oameni politici erau rași. Și că de asemenea rapoarte au avut parte și Klaus Iohannis, ca să poată deveni captiv, și Eduard Hellvig, succesorul lui Maior, ca să poată fi eliminat din poziția de ministru și secretar general PNL. El ar mai putea relata cum a făcut de l-a eliminat pe Gabriel Oprea, pentru ca nu care cumva acest tovarăș din statul paralel să-i devină șef. Pentru că funcția de director plin SRI o viza pentru e însuși.

Dar ce ne-ar putea spune cu mâna pe inimă Liviu Dragnea, dacă ar vrea și dacă asta s-ar fi stabilit în ultimul weekend, când s-a întâlnit în mare dar nu suficientă taină pe Valea Prahovei cu George Maior și cu Vasile Dancu? Pe moșia unui senator PSD. Ar putea relata cum, după ce s-a antrenat ca la carte la mai multe întâlniri de taină ale statului paralel, unde s-au discutat între altele și decapitări din propriul partid, făcute cu sprijinul tripletei SRI-DNA-ANI, și binecuvântate ulterior de judecătorii statului paralel, s-a gândit că ar fi momentul potrivit să preia el însuși atât frâiele partidului, cât și pe cele ale Guvernului. Făcându-i vânt în stilul cunoscut lui Victor Ponta. Alt participant de marcă la întrunirile statului paralel, în cazul unora dintre acestea fiind chiar inițiatorul.

Ei bine, ne putem ușor imagina cât de interesant ar fi nu numai pentru români, ci și pentru partenerii noștri euroatlantici, care au tolerat din interes și existanța statului paralel și aceste răfuieli interne, să afle măcar această parte de adevăr descisă mai sus din istoria recentă a României. Dar asta nu se va întâmpla. Cel puțin, nu curând.