Se știe de ce a fost condamnat Klaus Iohannis de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Pentru că a vorbit despre „penali” în cazul unui număr nedefinit, dar în orice caz enorm de persoane, care, în viziunea Constituției și legilor României, dar și în viziunea Directivei Uniunii Europene, se bucură de prezumția de nevinovăție. Mă așteptam să-și ceară scuze după ce o instituție independentă și prestigioasă, cum este CNCD, una dintre instituțiile statului de drept din România, a constatat că a greșit. Nu a făcut-o. Dimpotrivă. A anunțat rituos că va ataca această decizie. O va face la Contenciosul Administrativ. Așa că, pentru moment, nivelul speranței mele a scăzut. Acum mi-aș dori ca cel puțin să nu recidiveze.

Mai delicată este însă situația domnului Klaus Iohannis în ceea ce privește plângerea penală formulată împotriva sa de către redacția Lumea Justiției. În principiu, argumentele din această plângere penală împotriva lui Klaus Iohannis sunt de necombătut. Adică beton. Pentru DNA, această acțiune este o veritabilă provocare. Dacă ignoră plângerea penală, sub orice pretext, DNA va fi acuzată că protejează un prezumtiv infractor. De fapt, cum se va vedea, un prezumtiv grup infracțional. Și că refuză să recupereze în beneficiul statului 640.000 de euro. Cu alte cuvinte, instituția va putea fi acuzată că îl protejează pe președinte în schimbul protecției pe care acesta i-a acordat-o permanent doamnei Laura Codruța Kovesi. Dacă, dimpotrivă, DNA decide să cerceteze această cauză și ajunge la concluzia că domnul Klaus Iohannis este vinovat, această operațiune va fi la fel de dramatică și de spectaculoasă cum este, de pildă, tăierea și înnodarea ombilicului imediat după nașterea unui copil. Ce va face DNA?

Situația este mult mai complexă decât ceea ce am sugerat eu mai sus. În această cauză, Klaus Iohannis nu este singur. Este implicată și soția acestuia. Doamna Carmen Iohannis. Mai este implicat un notar. Dar și domnul Ioan Baștea, care trăiește în Statele Unite și care este într-o relație apropiată cu președintele României. Tocmai de aceea, plângerea penală se referă la abuz în serviciu, fals, spălare de bani și, atenție, grup criminal organizat.

Faptul că plângerea este împotriva mai multor persoane, complică extrem de mult treaba procurorilor. Ei ar fi putut, la limită, să încerce să invoce o așa-zisă imunitate prezidențială. O imunitate care a fost invocată în mod fals și în legătură cu Traian Băsescu, anchetat în dosarul Flota. O imunitate care însă nu există în termeni constituționali. Motiv pentru care, după ce Traian Băsescu nu a mai fost președinte, dosarul respectiv a fost închis, invocându-se prescripția. Dacă ar fi existat imunitate, prescripția ar fi fost întreruptă pe perioada mandatului. De altfel, Constituția este destul de precisă la acest capitol. Președintele are tot atâta imunitate cât are și un parlamentar. Poate fi cercetat, poate fi anchetat, dar nu poate fi arestat și percheziționat. Ei bine, în speța deschisă de Lumea Justiției, chiar dacă ar fi invocată imunitatea de către procurori, ea l-ar putea viza, la limită, doar pe președinte. Nu și pe ceilalți. Nimeni nu ar putea îndrăzni să invoce imunitatea în cazul doamnei Carmen Iohannis, a notarului sau a lui Ioan Baștea.

În a doilea rând, situația este complicată prin faptul că există câteva documente, care se pot constitui în probe de nezdruncinat, imposibil de camuflat sau de ignorat. Denunțul se referă la modul în care familia Klaus Iohannis a dobândit, prin falsificarea unor acte, un imobil în dauna chiriașilor, dar și a Primăriei Sibiu. Primar fiind însuși Klaus Iohannis. În legătură cu acest imobil, care a fost închiriat către Raiffeisen Bank, în final Justiția a stabilit definitiv și irevocabil că actele prezentate pentru dobândirea lui de către soții Iohannis erau false. Mai mult, în sentința civilă se precizează că soții Iohannis cunoșteau acest lucru. Soții Iohannis împreună cu familia Baștea au închiriat parterul imobilului băncii Raiffeisen, primind în schimb, timp de 14 ani, în perioada 2000-2014, în total 640.000 de euro. Familiei Iohannis i-a revenit o jumătate din sumă. Ei bine, și aici există o probă greu de combătut. Și anume declarația lui Klaus Iohannis din campania electorală. Conform căreia aceste sume de bani ar fi fost utilizate pentru achiziționarea altor imobile.

Procurorii au așadar: 1). Sentința civilă, pe care nu o pot ignora; 2). Contractul cu Raiffeisen; 3). Declarația candidatului prezidențial devenit președinte; 4). Circumstanța, care n-ar putea fi decât agravantă, că domnul Klaus Iohannis a jucat la două capete. A obținut casa de la Primărie, primar în funcție fiind.

Și mai există o situație care nu poate fi ignorat nici ea de către procurorii DNA. Domnul Klaus Iohannis nu a restituit nici până azi Primăriei Sibiu cei 320.000 de euro pe care i-a încasat ilegal, invocând faptul că nu i-au fost solicitați. De fapt, pentru a strânge o asemenea sumă de bani, ar trebui să vândă celelalte imobile. Dar și celelalte imobile se află în prezent în litigiu. Se pare că suveica a acționat asemănător și în cazul lor.

Și, în fine, mai rămâne de văzut – și astfel provocarea devine completă – dacă nu care cumva Raiffeisen a închiriat respectivul parter atâția ani, tocmai pentru a-i face un favor primarului Sibiului, devenit ulterior președinte al României.

P.S.: S-ar putea ca domnul Klaus Iohannis să calce într-un fel pe urmele lui Traian Băsescu. Acesta, primar fiind și având o reședință în București și chiar și o proprietate, și-a atribuit în mod ilegal imobilul din Mihăileanu. Pe care l-a păstrat bine-merci. În ciuda faptului că, în calitate de președinte al României, a beneficiat de un palat. Iar, ulterior, a primit până la moarte din partea statului român o nouă reședință de lux. Plus încă un sediu pentru birouri. A rămas bine-merci cu imobilul din Mihăileanu, iar împotrva lui nu a fost întocmit niciodată vreun rechizitoriu.