Lumea Justiției semnalează un caz interesant. Legat de operațiunea „Fără penali în funcții publice”. Inspirată de președintele Klaus Iohannis. Și pusă la cale de USR, în parteneriat cu Forumul Democrat al Germanilor din România. Și Lumea Justiției semnalează că țara a fost împânzită de corturi, în special în marile orașe și că, până în prezent, în două luni, s-ar fi strâns circa 500.000 de semnături în vederea modificării Constituției, în sensul dorit de Klaus Iohannis. În ceea ce mă privește, am încercat să dezleg câteva necunoscute legate de această acțiune. Și am descoperit astfel pușculița președintelui Klaus Iohannis.

Este ciudat, dar nu interzis de lege, ca un partid politic, în speță USR, să lanseze o inițiativă cetățenească. În definitiv, USR are posibilitatea să acționeze prin intemediul Parlamentului României, din care face parte. Este și mai ciudat însă ca o organizație etnică să susțină activ o operațiune, care excede cu mult sfera de preocupări și de interese a respectivei comunități.

Etnicii germani din România mai sunt în număr de cel mult 30.000. Din păcate. Asta pentru că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nu mai puțin de 80.000 de etnici germani s-au înscris în trupele SS și fie au fost uciși în război, fie au fost făcuți prizonieri și deportați în Siberia. Iar după cel de-al Doilea Război Mondial, în baza unui acord încheiat de Nicolae Ceaușescu cu guvernul german, un număr extrem de mare de sași și-au părăsit localitățile în care ei și strămoșii lor au trăit sute de ani și au plecat în Germania de Vest.

Astăzi au rămas atât de puțini sași în România, încât mai multe organizații fac eforturi disperate de a-i readuce acasă pe toți cei care mai sunt încă legați sentimental de țară.

Din această perspectivă, este destul de straniu, dacă nu care cumva chiar de neînțeles, că o organizație cum este Formului Democrat al Germanilor din România își risipește energiile într-o operațiune atât de amplă, cum este strângerea de semnături în vederea schimbării Constituției României, numai și numai pentru a îndeplini un obiectiv pe care nu și l-a fixat încă niciun stat de pe glob. Acela ca în Parlament, în Guvern,în administrația publică centrală și locală să nu mai fie acceptată nicio persoană care a suferit vreodată o condamnare penală.

O asemenea operațiune de strângere de semnături, dincolo de scopul urmărit, care poate fi sau nu potrivit cu ADN-ul inițiatorilor, presupune și eforturi logistice și financiare considerabile. Să ne imaginăm în acest sens cam cât ar putea să coste instalarea de corturi în toate marile orașe și personalul însărcinat cu atragerea cetățenilor, strângerea și centralizarea semnăturilor. Pentru FDGR, treaba este cu atât mai costisitoare cu cât această inițiativă vizează întreg teritoriul național, în cele mai multe dintre localități neexistând membri ai organizației sau, cel puțin, populație de etnie germană. Și atunci care sunt resorturile acestui uriaș efort uman și financiar? Și de unde vin atâția bani?

Ei bine, ne întoarcem din nou la o temă extrem de sensibilă. Actualul președinte al României, domnul Klaus Iohannis, a fost fondator al FDGR și l-a condus cu mână de fier, până când a intrat în marea politică. Începând din 2013, i-a predat ștafeta finului său de cununie Paul Jürgen Porr. La acea dată, treaba era concepută, dar doar pe jumătate făcută. O idee uluitoare prin îndrăzneala ei îi încolțise în cap lui Klaus Iohannis și acesta făcuse primii pași importanți în materializarea ei. Preluarea tuturor activelor care aparținuseră cândva unei alte organizații, numită Grupul Enic German. Aici sunt necesare câteva lămuriri, pentru cititorii nefamiliarizați cu tema respectivă.

Grupul Etnic German, creație antebelică, a fost intens susținut de cel de-al Treilea Reich, desigur cu complicitatea mareșalului Antonescu. Au existat cel puțin două obiective vizate de oficialii de la Berlin și de la București. Primul obiectiv era ca, prin intemediul unei organizații puternice a etnicilor germani, aceștia să poată fi ținuți sub control , să fie folosiți la nevoie ca o coloană a cincea chiar împotriva statului gazdă și să fie treptat, după modelul practicat și în alte țări, îndoctrinați cu ideologia nazistă și înrolați în SS sau în Armată, ca și când ar fi fost cetățeni ai Reichului nazist. Al doilea obiectiv urmărit era de natură patrimonială. Organizația trebuia înzestrată cu o avere fabuloasă, care, finalmente, devenea un patrimoniu german. În acest scop, au fost confiscate și apoi vărsate în patrimonul Grupului Etnic German toate bunurile strânse de-a lungul secolelor de către comunitățile religioase ale etnicilor sași și o parte însemnată a bunurilor confiscate de la evreii din Ardeal, în special, dar și de la evreii prigoniți în întreaga Românie. S-a ajuns astfel în situația stranie în care din acest patrimoniu făceau parte cădiri și terenuri din localități cum ar fi de pildă Brăila sau Oltenița, unde nicioadă în isorie nu locuieseră etnici germani. Și ce a urmat?

S-a produs o adevărată tragedie. Mai întâi, în plan uman. 80.000 de etnici germani, de voie de nevoie, s-au înscris în trupele SS. Organzația numită Grupul Etnic German a acționat în acest sens ca un mecanism infernal. Au fost sacrificați pe teatrele de război zeci de mii de tineri etnici germani în numele unei cauze total greșite, de fapt de-a dreptul criminale, în care de multe ori nu au crezut, dar au fost siliți să o îmbrățișeze. Iar pentru accelerarea creșterii patrimoniului, au fost sacrificate mii și mii de familii de evrei, bunurile lor fiind confiscate sau, acolo unde nu s-a putut, cumpărate pe nimic prin amenințare sau în schimbul libertății.

După război, prin convenția de armistițiu și apoi prin tratatul de pace, Grupul Etnic German a fost taxat de puterile învingătoare drept organizație criminală iar prin decret semnat de Regele Mihai, a fost scos în afara legii și, la solicitarea Marilor Puteri, proprietățile acestuia au fost confiscate de stat. Din nou o tragedie, pentru că 1). cu această ocazie au fost confiscate și bunurile care în trecut aparținuseră evreilor sau unor familii de români care se declarau antifasciste și 2). fiindcă au fost confiscate astfel și bunurile care, istoric vorbind, aparținuseră comunităților religioase ale etnicilor germani și erau rezultatul unor donații făcute secole de-a rândul.

Ei bine, în acest moment intervine proiectul conceput de domnul Klaus Iohannis. Și anume ca Forumul Democrat al Germanilor din România, în mod direct și indirect, să pună pur și simplu mâna pe toate aceste bunuri. În acest scop, Forumul Democrat al Germanilor din România, condus de Klaus Iohannis, a solicitat Judecătoriei Sibiu să declare organizația ca fiind succesoare a Grupului Etnic German, făcându-se că nu știe că respectiva organizație era acuzată de crime de război iar resuscitarea ei, chiar și în această manieră de succesiune, încălca grav convenția de armistițiu și tratatul de pace. Zis și făcut. Judecătoria s-a conformat iar Klaus Iohannis, care era și primar al Sibiului, nu a încercat sub nicio formă nici măcar să mimeze să determine respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Asta în condițile în care o bună parte din obiectele importante de patrimoniu se află în Sibiu și erau în grija primăriei conduse de Iohannis.

În pasul doi, Iohannis a devenit președinte al României și l-a plasat pe finul său Paul Jürgen Porr ca succesor la FDGR. Președinte fiind, a întreprins toate demersurile necesare, ajutat fiind în acest sens și de cancelarul Angela Merkel, pentru ca guvernele României să se execute, punând în operă decizia judecătoriei din Sibiu, deposedând staul român și oferind pe tavă acestei organizații, în mod direct sau indirect, prin intermediul celor două biserici, întreg patrimoniul care a aparținut cândva organizației naziste.

În prezent, președintele FDGR stă pe o uriașă comoară, care a aparținut până de curând statului român iar în trecut fie celor două biserici, fie familiilor persecutate de evrei și români. Cu toptanul, au fost preluate și proprietăți cum este de pildă muzeul Brukenthal, donate nu vreunei biserici și nu vreunei organizații, ci pur și simplu orașului Sibiu, în beneficiul tuturor locuitorilor săi. Exemple de acest fel sunt nenumărate. Un control de rutină în conturile FDGR ne-ar arăta de ce sume dispune în prezent organizația, dar și modul în care sunt cheltuiți banii.

În felul acesta, Forumul Democrat al Germanilor din România s-a transformat într-un fel de pușculiță utilizată în scopul materializării trăsnăilor lansate de președintele Klaus Iohannis. Cum este cea la care m-am referit.