În urmă cu mai multe zile, atunci când Ludovic Orban a anunțat depunerea faimoasei plângeri penale împotriva premierului Dăncilă, am făcut afirmația că acesta s-a transformat instantaneu într-un cadavru politic. Și că PNL intră în moarte clinică. Acum lucrurile s-au schimbat. Prin decizia luată de majoritatea covârșitoare a staff-ului acestui partid, prin care își asumă, alături de Ludovic Orban, plângerea penală. Cu toate consecințele care decurg de aici. Iar principala consecință este compromiterea totală a ultimului partid istoric. Care, oricum, nu mai era prea istoric. Ci, mai degrabă, istorie.

Domnul Ludovic Orban a anunțat inițial că a făcut în nume propriu acest denunț penal. Nu în numele partidului. Ignorând o prevedere extrem de importantă din propriul statut. Și anume că orice luare de poziție a președintelui este făcută în numele partidului. Chiar dacă el declară că a făcut ceea ce a făcut în nume propriu. Și char dacă partidul se desolidarizează de președintele său, fără însă a-l demite. Dar acum situația s-a schimbat. A fost supusă la vot inițativa lui Orban și astfel denunțul este asumat practic de întregul partid.

Indiferent cum s-ar sfârși lucrurile, este extrem de grav faptul că asistăm, iată, la o tentativă de decapitare a unui Guvern, făcută de principalul partid de opoziție, decapitare care nu se desfășoară în baza unui proces democratic, a unui proces politic, a unui proces cu substanță electorală, ci pur și simplu pe o cale abjectă, penală, în baza unui denunț de tip stalinist.

În al doilea rând, este pentru prima dată în istorie când un premier român este acuzat de înaltă trădare. Și este fără precedent ca prezumtiva înaltă trădare să constea în faptul că primul ministru unui stat a efectuat o vizită oficială de lucru într-un alt stat. În ipoteza, desigur absurdă, în care doamna Dăncilă a trădat, avem și situația din nou ieșită din comun în care, conform denunțului, un stat prieten, cu care avem un parteneriat solid, respectiv statul Israel, devine în mod oficial beneficiarul unui act de trădare. Și, prin aceasta, în viziunea PNL, Israelul este transformat din amic în inamic.

Dacă la București situația nu ar fi dramatică, în sensul că utilizarea procurorilor în disputele politice s-a transformat în ultimii 13 ani într-o practică de-a dreptul banală, și dacă principalul partid de opoziție nu s-ar fi scos singur din teren prin această inițiativă asumată, atunci întâmplarea ar fi de tot hazul. De alfel, în paranteză fie spus, presa israeliană a și început să-l ia peste picior pe Ludovic Orban, semnalând că acesta are gărgăuni în cap, întrucât a citit prea multe cărți de spionaj.

Acum ce poate urma?

1). Procurorii, odată sesizați, sunt obligați să efectueze ancheta. Ei au posibilitatea să o transforme într-un spectacol grotesc, așa cum s-a mai întâmplat și să genereze în perioada următoare un veritabil pelerinaj la DIICOT prin fața cameramanilor, țintele fiind premierul și membrii Cabinetului invitați pe rând la audieri. Sau procurorii se pot face că lucrează, însă în liniște, trăgând cât mai mult de timp. În cea de-a treia ipoteză, dosarul poate fi clasat.

2). În cazul clasării dosarului, se cheamă că Ludovic Orban și apoi PNL au aruncat cu o vopsea maro în ventilator și au umplut de mizerie nu numai opoziția, ci și întreaga Românie. În particular, desigur, Ludovic Orban va plăti factura politică, fiind demis de aceeași majoritate, care acum l-a susținut în mod iresponsabil. În felul acesta, și șansele inițiatorilor din umbră de a câștiga guvernarea și eventual majoritatea pe mâna procurorilor se duce pe apa sâmbetei. Ceea ce înseamnă că șansele lui Klaus Iohannis de a mai obține un mandat se diminuează dramatic. Și asta după ce, punându-se singur într-o poziție de ofsaid, a ratat posibilitatea de a deveni, începând cu sfârșitul anului viitor, președinte al Consiliului European.

3). Procurorii pot țopăi veseli prin acest dosar, transformându-l într-un rechizitoriu istoric, dar instanța va constata desigur că nu există niciun fel de probe care să ateste înalta trădare de țară a premierului. În această ipoteză, se ajunge la același rezultat politic ca și în scenariul anterior, dar va exista și o victimă colaterală. DIICOT, care va suferi o lovitură ireparabilă de imagine, lovitură care va fi studiată de-a lungul viitorilor ani în toate școlile de drept.

Se vede cu ochiul liber din rezultatele analizei de mai sus că cele mai multe șanse sunt ca acest demers să eșueze lamentabil în dimensiunea sa juridică, lăsând însă deschise, pentru moment cel puțin, toate scenariile în plan politic. Inclusiv cele de tip apocaliptic, cum ar fi suspendarea primului ministru, urmată de suspendarea și demiterea printr-un referendum a președintelui României.