Când Crin Antonescu se afla încă în culmea gloriei, deținând direct și prin câțiva interpuși o putere absolută în PNL, Călin Popescu Tăriceanu i-a suprins pe toți, făcând o mișcare cu totul și cu totul neașteptată. S-a dus la Victor Ponta, aflat și el la apogeul puterii și, împreună, au decis să facă un nou PNL. Și așa a apărut ALDE. De atunci, ALDE, partid de esență liberală, face eforturi și reușește într-o măsură semnificativă să ocupe părți din bazinul electoral tradițional al liberalilor. Aducând în atenția opiniei publice ceea ce PNL a abandonat. Mesajul liberal vizând drepturile și libertățile fundamentale ale omului și interesul național promovat prin societățile comerciale autohtone și mesajul național, însemnând, în ultimă instanță, promovarea și consolidarea suveranității.

Tehnic, mișcarea ALDE a început atunci când Călin Popescu Tăriceanu a plecat din conducerea PNL și a luat amploare, treptat, prin cooptarea unor membri din ce în ce mai semnificativi și organizarea noului partid în teritoriu. Să nu uităm însă că, la început, ALDE a beneficiat de un sprijin masiv din partea PSD. Iar acum, la viitoarele alegeri, este pregătit să-i aplice PNL-ului o lovitură mortală.

Același fenomen îl observăm derulându-se pas cu pas, încă în fază incipientă, în ceea ce privește formațiunea politică inițiată de Victor Ponta. Plecat de la vârful partidului, în condiții și scandaloase, dar și stranii, eliberat de Justiție din cleștele DNA, Victor Ponta își turează la maximum eforturile și-și aruncă în luptă întreaga autoritate, sistemul relațional în integralitatea sa, într-o încercare temerară de a rupe părți din PSD. Până când? Până când PSD ar rămâne fără o majoritate parlamentară. Moment în care, fie ar fi nevoit să negocieze cu el, ceea ce ar însemna o înfrângere la puncte a lui Liviu Dragnea, fie va pierde Executivul.

Victor Ponta este cu adevărat periculos. Și asta în ciuda faptului că este autorul unor operațiuni, la capătul cărora impresia generală a fost că omul s-a compromis definitiv politic. Țintind în primul și în primul rând electoratul PSD, dar și electorate din imediata vecinătate a socialiștilor, Victor Ponta se bazează pe cinci factori.

1). Atragerea de partea sa a unor parlamentari PSD, nemulțumiți din diverse motive, inclusiv cele ținând de cariera lor politică, de modul în care Liviu Dragnea administrează cu mână de fier partidul. Printre acești parlamentari, senatori și deputați, la un moment dat pot să apară nume grele. Chiar și nume emblematice. Despre care, e adevărat, pe surse, a și început să se vorbească. Important însă pentru început în ceea ce privește Legislativul este ca Victor Ponta să reușească să-și facă grup parlamentar. Nu este departe de acest moment. În paralel, el vizează lideri locali și întregi organizații locale, care, aflându-se în siajul unor lideri centrali, s-ar putea să-i urmeze. Desigur cu excepția primarilor, care, pentru a nu-și pierde funcția, sunt siliți prin lege să rămână fie și doar formal membri PSD. În ceea ce-i priveșe, problema însă nu se rezumă la echipa în care joacă aparent, ci contează afilierea lor reală.

2). După cum se știe, Victor Ponta s-a aflat într-un parteneriat extrem de strâns cu Gabriel Oprea, cu care de altfel s-a și înrudit religios. Și nu numai. După ce l-a adus pe ușa din dos în USL, l-a ridicat la rangul de viceprim-ministru și i-a creat un serviciu secret numit Grupul Interministerial Strategic, printr-o hotărâre de guvern. După care urma să miște piesele în așa fel, dacă el ar fi ajuns președintele României, încât să-i ofere pe tavă și conducerea Serviciului Român de Informații. Odată cu zdruncinarea pozițiilor ambilor jucători politici, Oprea a demisionat de la conducerea UNPR, la fel cum făcuse și Ponta la PSD, iar partidul său a făcut o fuziune nereușită cu PMP. În acest moment, parlamentari care au făcut parte din UNPR se transferă cu arme și bagaje în noua formațiune politică a lui Victor Ponta. Unii sunt împinși în spate de Gabriel Oprea, alții vin singuri, nemaidorind să stea în PMP sau să rămână printre senatori și deputații neafiliați niciunui grup parlamentar. Același lucru se întâmpă și cu organizațiile din teritoriu.

3). O altă rezervă de parlamentari provine din fostul Partid Conservator, condus de Daniel Constantin și trecut printr-o fuziune, tot nereușită, cu ALDE. Acum, Daniel Constantin își exercită la rândul său influența pe care o mai are, generând o mișcare de apropiere față de Victor Ponta și întărind rândurile noului partid.

4). În fine, într-o măsură mai puțin semnificativă, vom vedea și mișcări din direcția PMP, partid în care Traian Băsescu are din ce în ce mai puțină influență reală. Băsescu nemulțumindu-i la rândul său pe mulți dintre cei care i-au stat alături până de curând.

5). Sub nicio formă nu trebuie neglijată influența pe care doi foști premieri, Mihai Tudose și Sorin Grindeanu, o au în teritoriu. Și unul și celălalt au fost susținuți de către Victor Ponta, atunci când, la capătul carierei de premieri fiind, au avut nevoie de asemenea susținere. Tot de același calibru, cu mare influență în teritoriu, sunt și alte personalități din PSD, care au intrat mai recent în coliziune cu Liviu Dragnea. Cel mai important dintre aceștia este baronul de Giurgiu, Niculae Bădălău.

Pentru toate motivele expuse mai sus, cărora li se pot adăuga și altele, cred că Victor Ponta are șansa de a deveni un adversar cu adevărat de temut, în primul rând pentru Liviu Dragnea, care se vede lovit exact când este mai puternic, la fel cum i s-a întâmplat și lui Crin Antonescu în trecut. Și, în al doilea rând, pentru PSD, care-și poate pierde majoritatea, dacă – puțin probabil însă – Liviu Dragnea va fi condamnat.