Două teorii se bat cap în cap. Dacă Iohannis va fi suspendat, trebuie declanșată și procedura de demitere? Da sau nu? Partizanii unei tabere dar și partizanii celeilalte tabere sunt membri marcanți PSD. Ori susținători ai acestui partid. În definitiv, cum trebuie procedat? dacă este obligatorie și procedura de demitere, nu cumva suspendarea este riscantă? Iar la capătul acestui proces, Klaus Iohannis ar putea ieși, Doamne ferește, întărit?

Cei care susțin că Iohannis poate fi suspendat până în 30 de zile din funcția de președinte, fără a fi obligatorie și declanșarea procedurii de demitere, au în vedere două raționamente. 1). O procedură de demitere este contraproductivă cu un an înaintea alegerilor prezidențiale și, mai mult decât atât, dacă nu sunt strânse suficiente voturi, Klaus Iohannis ar putea să iasă în câștig. Așa cum s-a întâmplat de atfel și cu Traian Băsescu în două experimente traumatizante pentru PSD. 2). Parlamentul face și Parlamentul poate desface. Cu alte cuvinte, dacă printr-o decizie a Parlamentului se poate merge la suspendare și la declanșarea referendumului pentru demitere, tot printr-o decizie a Parlamentului câteva zile mai târziu s-ar putea renunța atât la suspendare cât și la referendumul de demitere.

Cei care merg pe logica de mai sus sunt convinși că numai printr-o suspendare ar putea fi apără Constituția iar președintele interimar, în speță Călin Popescu Tăriceanu, ar putea proceda la revocarea șefei DNA, conform deciziei CCR. În cele câteva zile cât ar dura suspendarea, interimarul ar putea promulga legile pe care Iohannis le ține la sertar, ar putea numi după o uriașă vacanță un șef la Serviciul de Informații Externe și, eventual – eu unul nu prea înțeleg de ce – ar putea schimba și șeful SRI.

Tabăra celor care susțin că odată declanșată procedura de suspendare, trebuie declanșată și procedura de demitere prin referendum și că acest proces, odată pornit, nu mai poate fi oprit, se întemeiază la rândul lor pe două argumente. Unul constiuțional iar celălalt moral. 1). Într-adevăr, Constituția prevede că suspendarea declanșează automat în 30 de zile referendumul pentru demitere. În plus, există în acest sens și o decizie mai veche a Curții Constituționale. Dacă Legea Fundamentală trebuie apărată de Klaus Iohannis, ea trebuie apărată și în raport cu tabăra PSD, care sugerează fentarea Constituției. 2). Ar fi imoral ca decizii atât de importante, cum sunt cele puse în sarcina lui Călin Popescu Tăriceanu, să fie luate de un interimar, deci de o persoană care nu are o legitimitate conferită prin votul direct al cetățenilor, cum are Klaus Iohannis, ci o legitimitate obținută pe cale de delegare de la Parlament.

Această gâlceavă, care, repet, se desfășoară în cea mai mare măsură pe terenul PSD, este total contraproductivă. Trebuie să i se pună capăt de urgență printr-o decizie a staff-ului partidului ori chiar printr-o decizie adoptată la nivelul coaliției. Se va putea opta pentru unul dintre cele două scenarii, după care majoritatea parlamentară va trebui să meargă ferm în respectiva direcție.

Dacă președintele Klaus Iohannis încalcă în mod flagrant Constituția, refuzând să se conformeze unei decizii imediat și general obligatorii a CCR, atunci majoritatea parlamentară are obligația de a apăra Legea Fundamentală. Și, în mod evident, nu o poate face altfel decât suspendându-l din funcție pe Klaus Iohannis. Dacă tot Legea Fundamentală prevede că, de îndată, suspendarea atrage și declanșarea procedurii de demitere, atunci, în aceeași logică, este obligatoriu ca Parlmanentul să fixeze în termen de 30 de zile data referendumului, iar Guvernul să se ocupe de organizarea corespunzătare a acestuia.

Asta împinge țara într-o veritabilă campanie electorală. Președintele, căruia i se taie toate prerogativele și aproape toate drepturile cu excepția reședinței și pazei asigurate de SPP, va trebui, din garaj sau din teren, să-și organizeze o campanie electorală cu sprjinul PNL și a altor partide din opoziție, care decid să-l susțină. PSD, împreună cu ALDE, vor face la rândul lor campanie pentru a-i convinge pe cetățeni că domnul Klaus Iohannis trebuie demis.

În tot acest raționament trebuie ținut cont de faptul că referendumul pentru demiterea președintelui este simplificat. Din totalul de 19 milioane de cetățeni cu drept de vot, la referendum, pentru ca acesta să fie valabil, este suficent să se prezinte doar 30%. Respectiv șase milioane și ceva de persoane. Dintre acestea, pentru ca Iohannis să fie demis, PSD plus ALDE trebuie să strângă jumătate plus unu din voturi. Deci mai mult de trei milioane de cetățeni. Îmi este imposibil să-mi imaginez că PSD plus ALDE nu dispun de o asemenea forță în plan electoral, în condițile în care ei încă dețin, conform cercetărilor de piață, o majoritate solidă în opțiunile de vot. În aceste condiți, se pune în mod firesc întrebarea de ce ezită PSD. De ce liderii PSD se gândesc la o sancționare a președintelui cu o jumătate de măsură. Ce anume a declanșat teama?

Să fie la mijloc experiența traumatizantă a celor două referendumuri de demitere eșuate în cazul Train Băsescu? Se tem pesediștii că istoria s-ar putea repeta? Tot ce se poate. Dar mai există și un alt argument care cu certitudine este luat în calcul. Efectul pe plan extern. Să ne reamintim că de fiecare dată când s-a organizat un referendum pentru demiterea președintelui, atât partenerii noștri din Uniunea Europeană cât și Statele Unite au intervenit cu brutalitate, sancționându-i pe inițiatori. Este limpede că partenerii euro-atlantici ai României consideră că o asemenea procedură este excesivă și creează instabilitate politică. Care poate genera efecte negative într-una dintre cele mai sensibile zone geopolitice. Este previzibilă o reacție similară și în acest caz. Care, evident, prin ricoșeu, ar avea efecte și asupra întregului proces, aflat în plină desfășurare, al schimbării legilor Justiției. Prin urmare, chiar și în eventualitatea unui referendum reușit de demitere, ar putea fi puse între paranteze toate eforturile făcute de coaliția aflată la guvernare sub aspectul apărării și garantării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Ei bine, numai după ce sunt bine evidențiate și bine evaluate toate consecințele posibile, majortatea PSD plus ALDE își poate elabora o strategie de maximalizare a efectelor pozitive ale demiterii lui Klaus Iohannis și de contracarare a efectelor negative.

Există la nivelul coaliției un asemenea grup de reflecție? A elaborat cineva toate scenariile posibile? Le evaluează cineva?