Nu mai putem număra, credeam, ceea ce comunicase oficial SRI în fața Comisiei parlamentare de control. Și anume că numărul protocoalelor era fix cifra diavolului. 66. Am mai aflat apoi că mai există un protocol, 67, nedivulgat de către subordonații lui Eduard Hellvig, pentru că i se aplicase chiar acestuia pe vremea când era ministru USL. Și lui Iohannis. Protocolul cu ANI. Apoi, brusc, odată deschisă, cutia Pandorei își varsă lăturile într-o cascadă de neimaginat. Și aflăm acum că numărul protocoalelor este mult mai mare. Pentru moment, imposibil de estimat. Dar care este tâlcul lor?

Cred că nu a trecut nici o lună de când, prezent în platourile unor televizuni de știri, lansam teza conform căreia nici avocații nu mai sunt ceea ce au fost odată. Unii provin din Securitate. Din fosta și actuala Securitate. Alții sunt acoperiți. Alții sunt total nepregătiți pentru această grea profesie și, din acest motiv, sunt vulnerabili în fața procurorilor și judecătorilor. Nu mă așteptam însă ca, atât de repede, să aflăm că și avocații au semnat cuvenitul protocol. Cu SRI. Au semnat și notarii. Și evaluatorii. Și executorii judecătorești. SRI și-a întins sub domnia lui Maior și Coldea o plasă blestemată asupra statului român. Și asta nu este încă tot.

Nu au trecut nici două săptămâni de când, prin analize consecutive, semnalam o grozăvie. Și anume că toți ofițerii superiori din Armata Română, începând cu șeful Marelui Stat Major și continuând cu șefii stelor majore pe categorii de arme, au fost monitorizați în masă intens și sistematic de către SRI. Indiferent de scopul urmărit, finalmente, Armata Română era în acest fel vulnerabilizată. Bănuiam și mi-am expus această bănuială că la mijoc nu putea fi altceva decât o cârdășie între Gabriel Oprea și tandemul Maior-Coldea. A fost însă ceva mai mult. Am citit stupefiat un nou protocol. Între Direcția Generală de Informații a Armatei și DNA. Și am aflat asfel că și aici au existat echipe mixte și tabere de instruire, parte integrantă a proiectului START. Pe fundalul scenei, evident, se afla Serviciul Român de Informații.

În acest moment, ar fi o greșeală și ar fi total prematur să încercăm să stabilim, fie și cu aproximație, numărul protocoalelor și numărul documentelor subsecvente acestora. În schimb, am putea încerca un alt demers. Să descifrăm tâlcul acestei nemaivăzute și nemaiauzite operațiuni.

Dacă până la urmă toate firele duc la SRI și la DNA, care s-a transformat în brațul înarmat al principalului servicu secret al țării, pare destul de logic să formulăm teza conform căreia, scăpat de sub orice control și sprijinit sau chiar împins de la spate de reprezentanți inconștienți ai aliaților noștri euroatlantici, Serviciul Român de Informații a încercat și a reușit în bună măsură să preia disimulat conducerea statului. El a transformat treptat, în baza valorificării tuturor acestor protocoale, instituțiile ofiicale, cele prevăzute în Constituție, în simple cochilii lipsite de conținut. În elemente decorative. România nu mai era condusă în realitate de niciuna dintre instituțiile democratic alese sau democratic numite. România nu era condusă de niciuna dintre instituțiile la vedere. România a fost condusă pe ascuns. De către Serviciul Român de Informații. Și asta în cel mai bun caz.

Pentru că mai există și scenariul, care sub nicio formă nu trebuie tratat cu ușurință, potrivit căruia Serviciul Român de Informații, prin conducătorii săi, s-a pus la dispoziția uneia sau mai multor autorități străine acestui stat. Cu alte cuvinte, nu este exclus ca SRI să fi predat pur și simplu steagul în mâna altora.

Iar cheia acestei abominabile dar totuși spectaculoase operațiuni a fost crearea unui mecanism represiv. Pentru că nimic nu se putea face pașnic. Pentru că oricând existau – și vor exista și în continuare – români dispuși să-și apere națiunea. Cu prețul unor sacrificii. Și, din acest motiv, trebuia pusă în acțune o mână de fier. Capabilă să rupă coloana vertebrală a tuturor celor care ridicau capul. Și această mână de fier a fost în primul și în primul rând DNA.

După care a fost necesar și s-a rezolvat tot prin protocoale, prin tabere de instruire, prin proiectul START, ca și judecătorii să fie prinși în plasă. Cum s-a întâmplat de altfel cu toate celelalte instituții de forță și cu toate celalte instituții care, aparent, apărau drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului.

Amploarea acestei operațiuni nebunești, extrem de periculoasă pentru siguranța națională, a fost atât de mare – și încă este – încât mă văd silit să fac un apel la Călin Popescu Tăriceanu, în calitatea sa de președinte al Senatului României, și să-l rog să cerceteze în arhivele instituției pe care o conduce. Nu cumva, pe vremea când liderii celor două Camere erau Vasile Blaga și Roberta Anastase, s-a semnat un protocol cu SRI? Nu care cumva acest protocol a fost completat și semnat din nou de Ilie Sârbu și Valeriu Zgonea?