Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să vedem prin prisma protocoalelor pe care le cunoaștem până în prezent, cine pe cine a vândut.

1). Consiliul Superior al Magistraturii a vândut Serviciului Român de Informații independența Justiției și i-a vândut la pachet pe procurori și pe judecători. Punând la dispoziția securității nu numai mapele lor profesionale ci și informații despre viața personală și activitatea curentă a acestora. Astfel, procurorii și judecătorii au putut fi reduși la ascultare prin șantaj sau pur și simplu eliminați din sistem.

2). Înalta Curte de Casație și Justiție, prin protocolul încheiat cu SRI, a vândut procesele. În special cele penale. Și a creat posibilitatea eliminării din politică a unor adversari incomozi ai sistemului de forță, care a monopolizat atât puterea politică cât și puterea economică. Vânzând procesele, Înalta Curte a vândut oameni, familii întregi de oameni la pachet.

3). Agenția Națională de Integritate, încheind protocolul cu SRI și punându-l în aplicare, a transformat o cauză nobilă, care este integritatea oamenilor din sistemul politic și din sistemul public, într-un instrument politic. Lucrând la dictarea Serviciului Român de Informații, inspectorii de Integritate au vândut opiniei publice așa-numite dezvăluiri scandaloase și, practic, au vândut nenumărați oameni nevinovați, mulți dintre ei de mare valoare.

4). Baroul de avocați, organizațiile notariale și al executorilor, prin protocolul încheiat și-au vândut practic clienții unui sistem odios. Parteneriatele încheate cu SRI și DNA au generat vânzarea de informații confidențiale despre clienți, aducându-le acestora grave prejudicii.

5). Protocolul cu ANAF-ul, concretizat nu numai în așa-numitul schimb de informații, ci și în detașarea a aproape 100 de ofițeri SRI la Fisc, a vândut pe nimic munca și sudoarea unor societăți comerciale, a unor întreprinzători și le-a scos de pe piață în avantajul unor societăți acoperite ale serviciilor secrete ori pur și simplu protejate.

Ne oprim aici cu enumerarea. Deși acum avem certitudinea că sunt peste 70 de protocoale cu diverse instituții ale statului, despre ultimul dintre acestea făcând eu însumi, chiar azi, odezvăluire. Pur și simplu nu-mi permite acest spațiu de analiză să epuizez toate aceste protocoale grotești și extrem de nocive. Dar deja putem trage fără să greșim o concluzie. Principalul vânzător de frați s-a dovedit a fi Serviciul Român de Informații, întrucât această instituție s-a aflat în epicentrul tuturor protocoalelor. S-a lucrat în atât de multe direcții, pe atât de multe paliere, încât această vânzare de frați are, fără a exagera lucrurile, dimensiuni naționale. Vânzarea de frați s-a transformat în vânzare de neam. Vânzarea de neam înseamnă trădarea de neam. Iar trădarea de neam, mai devreme sau mai târziu, se pedepsește. În această situație ne găsim acum.