''Am trăit cu cheia de gât. Asta a însemnat că la 6 ani mergeam și mă întorceam singură de la școală, aveam casa și pe frati-miu pe mână. NU am făcut meditații și aveam pact cu mama s-o întreb numai punctual, la matematică, despre problemele pe care nu le înțelegeam. În rest, temele cu părinții erau asociate cu rușinea și incompetența.

Școlile s-au închis din cauza zăpezii în fiecare an. Se plâng atâția părinți, fac o dramă că nu au cu cine lăsa copiii acasă, în cele două zile libere, de parcă ar veni războiul peste noi. Creștem o generație a infirmilor, a inadaptaților, dependenți de electronice, dar care nu știu să închidă o ușă după ei. Sau să traverseze o stradă.

Nu uitați că omu' a supraviețuit în istorie fără atâtea batiste dezinfectante, psihoze și frici inoculate de mic.'' (Sidonia Bogdan, facebook)

Ce se-ntâmplă?, vorba lui nea Nicu Văcăroiu. Am fost exact acelaşi copil şi o spun fără eroism, ca mine au fost sute de mii iar în ani, milioane, numai în România. La cinci ani am luat-o agale pe jos spre grădiniţă, ce-i drept pe acelaşi trotuar, situată la vreo opt sute de metri. Probabil că m-au urmărit ai mei din priviri, din poartă. N-am fost dus NICIODATĂ de mână, la şcoală. La şapte ani mă duceam singur la film, în oraş, cu autobuzul. Numai ideea ca astăzi s-o las pe fiică-mea pînă în colţ, la pîine, singură şi pe jos, mă îngrozeşte. Ce mă îngrozeşte cel mai tare? Că nu se va descurca şi-o vor păcăli ăia la rest? Că o calcă vreo maşină? Că va fi răpită de vreun pedofil pervers? Trebuie să mă gândesc. Înainte de '89 nu se răpeau copii, nu erau accidente de circulaţie? Ba da.

Cred că ştiu ce. Mă îngrozeşte dispreţul faţă de lege şi dispariţia mâinii de fier a ''organelor''. Am convingerea că ''înainte'' borfaşii şi pedofilii erau mult mai struniţi. Că nu se circula atât de bezmetic pe străzi - nu erau nici atâtea maşini, dar exista şi groaza de miliţian, de amenzi şi de arest. Că avocaţii nu prea reuşeau să-i scoată pe nemernici din beci, prin giumbuşlucuri. Că cei periculoşi erau ţinuţi legaţi cu lunile sau chiar cu anii, înainte de a fi condamnaţi definitiv. Că nu erau atâţi demenţi şi dezaxaţi lăsaţi liberi pe stradă.

Cam asta.