N-am jubilat niciodată la dispariţia vreunui ziar (fie şi numai din print) sau a vreunui post de televiziune. Nici măcar a imundului OTV. Fiecare mijloc mass-media înseamnă o părticică de diversitate, o opţiune în plus pe butoanele telecomenzii, un canal deschis unui anumit public sau unei anumite comunităţi. Cei care ne cântă prohodul nouă, mass-media, o fac din tâmpenie. Punct. Şi de la capăt.

Dificultăţile economiei şi ale societăţii româneşti se oglindesc inevitabil în toate domeniile. Inclusiv în mass-media. Piaţa de publicitate se rarefiază odată cu consistenţa şi solvabilitatea clienţilor comerciali, legislaţia (inclusiv cea audiovizuală) nu ajută deloc presa - campaniile electorale sunt gratuite, deşi partidele sunt finanţate cu sute de milioane!? -, iar cadrul fiscal este unul diabolic. Lor li se adaugă, deasupra tuturor, statul poliţienesc, cu toate mijloacele sale de represiune şi nu de control, cum ar trebui - DNA, Antifraudă etc. Aşa se face că inclusiv Neptun TV a fost obligată să intre în insolvenţă. Ce legătură are asta cu oprirea difuzării serviciului de programe?

Timp de aproape trei săptămâni, cât am emis doar online, pe internet şi Facebook, am constatat două lucruri importante:

- în primul rând, că avem mai mulţi prieteni decât duşmani-înjurători, care să jubileze că nu mai emitem prin satelit. Seară de seară, zeci de mii de utilizatori ai netului şi reţelelor de socializare ne-au urmărit, în special programele de ştiri, pe care ne-am concentrat, în această scurtă perioadă dramatică. Le mulţumim şi le rămânem profund recunoscători;

- în al doilea rând, mulţi n-au ştiut ce se întâmplă, până ieri, în ultima zi, şi cum a ajuns Neptun TV în situaţia asta. Poate n-am explicat destul de clar, în ciuda comunicatelor de presă emise. Prin urmare:

Societatea SOTI CABLE NEPTUN SRL, posesoarea licenţei de emisie pentru Neptun TV, a intrat în insolvenţă în aprilie a.c., în primul rând nu din cauza datoriilor acumulate în timp, cât a recalculării unor dări la stat şi impozite, care fac în continuare obiectul unor contestaţii juridice. Apoi, au fost nesfârşitele controale poliţieneşti din partea DNA, ANAF Antifraudă ş.a., care ne-au epuizat şi ne-au diminuat încasările, prejudiciile de imagine fiind incomensurabile. Timp de un an ar fi trebuit să ne aflăm în observaţie, sub controlul unui administrator judiciar. Prin urmare, la data expirării licenţei audiovizuale, întâmplător octombrie acelaşi an, nu existau încă un Plan de Reorganizare şi o reeşalonare a obligaţiilor fiscale către stat (cu atât mai imposibil, de vreme ce ar fi fost preferenţial, în detrimentul celorlalţi creditori). Dar CNA cerea Plan de Reorganizare. Am făcut şi asta, am obţinut aprobarea sa de către creditori în proporţie covârşitoare şi tot n-a fost destul. Potrivit legii era, dar CNA a vrut şi avizul judecătorului sindic, care a venit, fatalmente, la câteva ore doar de expirarea licenţei. Legea nu prevedea acest aviz, dar CNA l-a vrut musai. Ghinion, vorba preşedintelui.

Şi-atunci, am cerut şi obţinut o nouă licenţă. Nici nu era greu (dar a fost!), având tot ce ne trebuie: un sediu, studiouri, aparatură şi oameni, care din păcate n-au putut să muncească aproape o lună. Dar o vor face cu vârf şi îndesat de acum încolo. Avem multe de demonstrat şi, ca o figură de stil, multe ''poliţe de plătit''. O vorbă veche şi tocită spune că ''nu mor caii când vor câinii''. Cred că am fost prea ''cuminţi'' ca televiziune, am lăudat prea mult pe unii în loc să-i criticăm (pe toţi, fără deosebire) şi poate de aceea unii au încercat să ne calce în picioare. De aceea, personal aş prefera acum o altă expresie, a lui Alexandru Lăpuşneanu: ''De mă voi îndrepta, pre mulți am să popesc și eu!''. Şi-aşa o să fie! E o promisiune.