Meseria de marinar a fost de-a lungul anilor una dintre cele mai căutate de către tinerii români care visau să intre în rîndurile "lupilor de mare". Cu un statut social de invidiat, cei care apucau calea apelor aveau posibilitatea de a vedea ţări şi locuri cunoscute doar din lecţiile de geografie, dar şi siguranţa unor cîştiguri care le asigurau o viaţă liniştită. Vremurile s-au schimbat şi odată cu ele şi oamenii. Odinioară rentabilă, meseria de marinar mai este practicată de puţinii tineri aventurieri care visează la perioada de glorie a flotei comerciale româneşti. Aşa cum românii loviţi de sărăcie iau calea pribegiei către ţările europene mai bogate, navigatorii zilelor noastre care refuză să lucreze pe epave plutitoare abandonate pe oceanele lumii, caută contracte la marii armatori străini cu afaceri în ţara noastră. Mereu sortiţi să trăiască cu dorul de casă şi dragostea faţă de mare, marinarii nu au putut uita niciodată ţara în care şi-au lăsat totul, mai ales soţii care au dus tot greul. Prinse între singurătatea cotidiană şi educaţia copiilor, soţiile navigatorilor din cadrul unei mari companii norvegiene cu activitate în Constanţa au înfiinţat, la sfîrşitul anului trecut, prima asociaţie a nevestelor de marinari din România. Cu peste 500 de membri înregistraţi în cîteva luni, Seamen’s Wife Association of Barklav (SWAB), organizaţie fondată cu sprijinul conducerii companiei din Ţara Fiordurilor, şi-a propus să se implice în diferite acţiuni sociale şi să reprezinte un liant între familiile acestor marinari. Primul pas a fost făcut la sfîrşitul săptămînii trecute, cînd peste 100 de soţii de navigatori s-au întîlnit, la Constanţa, pentru a discuta programul acţiunilor din acest an. "Prima asociaţie de acest gen a apărut în urmă cu 10 ani, în Filipine, tot în cadrul companiei Barklav, şi a avut ca scop principal fidelizarea angajaţilor armatorului norvegian. Modelul a fost aplicat şi la Constanţa, şi cu toate că nu avem probleme cu soţi plecaţi pe mare şi abandonaţi în diferite porturi ale lumii, încercăm să discutăm cu ceilalţi membri, dar şi cu soţii noştri, despre problemele pe care le ridică această meserie", a declarat preşedintele SWAB, Manuela Apetroaei. Aşa cum era de aşteptat, tonul discuţiilor a fost dat de modul în care soţiile navigatorilor reuşesc să îmbine rolul de mamă şi prieten cu cel de responsabil educaţional pentru propriii copii. "Soţii noştri sînt foarte mult timp plecaţi în voiaje şi nu înţeleg foarte bine responsabilităţile enorme care ne revin în creşterea copiilor. Luăm decizii importante pentru viaţa noastră, iar odată cu apariţia acestei asociaţii avem posibilitatea de a ne împărtăşi problemele cu femei care trec prin aceleaşi dificultăţi ca şi noi", a povestit Ileana Maria Florea, una dintre membrele asociaţiei. Pe lîngă organizarea unor întîlniri periodice cu toate soţiile navigatorilor Barklav, conducerea asociaţiei şi-a propus să desfăşoare mai multe acţiuni sociale, începînd cu colectarea de rechizite pentru copiii străzii, şi terminînd cu seminarii pe tema sănătăţii familiei.