Compania Space Exploration Technologies (SpaceX), fondată de Elon Musk, a anunţat obţinerea unei finanţări de circa un miliard de dolari din partea a doi noi investitori, Google Inc. şi Fidelity Investments. Aceștia vor deţine împreună puţin sub 10% din SpaceX. Compania fondată de antreprenorul Elon Musk a anunţat că finanţarea o va ajuta să continue cercetarea în domeniul transporturilor spaţiale, reutilizarea materialelor şi construcţia de sateliţi. Google şi Fidelity se alătură investitorilor deja existenţi, Draper Fisher Jurvetson, Founders Fund, Valor Equity Partners şi Capricorn.

INVESTIȚIE BUNĂ Google este deja prezentă în domeniul aerospaţial, după achiziţionarea în 2014 a mai multor companii, inclusiv Skybox Imaging, companie ce activează în domeniul sateliţilor şi pentru care gigantul online american a plătit 500 de milioane de dolari în iunie. SpaceX a anunţat obţinerea noii finanţări în aceeaşi zi în care Planet Labs, un operator privat de sateliţi din San Francisco, fondat de foşti cercetători de la NASA, a anunţat că a obţinut o finanţare de 95 de milioane de dolari pentru a-şi construi afacerea de comercializare de imagini şi alte date satelitare. Fondul de investitţii Draper Fisher Jurvetson, care finanţează SpaceX, a participat şi la strângerea de fonduri a Planet Lab.

            Pe 10 ianuarie, compania americană SpaceX a lansat cu succes capsula Dragon către Staţia Spaţială Internaţională, în cadrul unei misiuni de aprovizionare a avanpostului orbital, însă a eşuat în prima sa tentativă de a recupera primul etaj al lansatorului, care s-a prăbuşit pe platforma teleghidată din Oceanul Atlantic unde trebuia să aterizeze. Recuperarea primului etaj al lansatorului este dorită pentru a scădea costurile misiunilor de transport spaţial, prin refolosirea unor echipamente. Tehnologia este însă la început, iar SpaceX anunţase că şansele de reuşită din prima încercare sunt foarte mici.

SINGURELE SOLUȚII De la retragerea din uz, în iulie 2011, a navetelor spaţiale americane, NASA a apelat la două companii private, SpaceX şi Orbital Science, pentru a transporta provizii şi echipamente pe Staţia Spaţială Internaţională. De asemenea, agenţia spaţială nord-americană este obligată să apeleze la ajutorul Rusiei pentru a trimite pe ISS şi a aduce înapoi pe Terra astronauţii săi, plătind 70 de milioane de dolari pentru fiecare membru al echipajului transportat cu rachetele ruseşti Soiuz. Orbital Sciences şi SpaceX sunt singurele companii private cu care NASA a încheiat contracte de aprovizionare a avanpostului orbital.

            Capsula Dragon a fost primul vehicul spaţial privat care s-a conectat cu succes la Stația Spațială, în anul 2012. Este, de asemenea, singura capsulă capabilă să aducă pe Terra diverse materiale şi rezultate ale unor experimente, după desprinderea ei de Stație. Companiile SpaceX, Boeing şi Sierra Nevada au fost selecţionate de NASA pentru a dezvolta, fiecare, un vehicul spaţial privat, cu scopul de a transporta astronauţi la bordul ISS şi pe alte destinaţii orbitale. Aceste noi vehicule spaţiale ar trebui să fie lansate în 2017.

CLARITATE ÎN EXPLORARE Spațiul reprezintă, într-adevăr, ultima frontieră a cunoașterii. Progresele tehnice înregistrate în ultimii ani care fac posibile misiuni de cercetare au declanșat o adevărată cursă de cucerire a spațiului. Rusiei și SUA, țări cu tradiție în explorarea spațială, li se alătură Agenția Europeană Spațială (ESA), dar și China și India, care fac cele mai mari investiții pentru a recupera decalajul. Explorarea spațiului rămâne însă, deocamdată, o activitate științifică, dar nu va mai trece mult timp până când va fi considerată o importantă resursă economică. Până atunci, ne putem bucura fără implicații mercantile de noile reușite spațiale. De exemplu, sonda spaţială Dawn a realizat o serie de fotografii ale planetei Ceres, iar seria de imagini publicate luni va ajuta cercetătorii să ghideze satelitul pentru a intra pe orbita acesteia pe 6 martie. Specialiştii germani care lucrează cu datele obţinute de camera foto de la bordul sondei spaţiale Dawn au creat un scurt film care arată planeta pitică Ceres, cu un diametru de doar 950 de kilometri, rotindu-se în jurul axei sale. La sfârşitul lunii ianuarie, satelitul ştiinţific va fi mai aproape de Ceres, iar fotografiile pe care va reuşi să le facă vor fi de mai bună calitate decât cele realizate de telescopul spaţial Hubble. În prezent, sonda se află la o distanţă de puţin sub 400.000 de kilometri de Ceres, iar fotografiile pe care le-a realizat oferă o claritate a imaginii de doar 80% din cea de care este capabil celebrul telescop spaţial.

MISIUNE DE O SUTĂ DE ANI Ceres va deveni, în luna martie, prima planetă pitică vizitată îndeaproape. Cea de-a doua astfel de întâlnire din istoria explorării spaţiale va avea loc în luna iulie, când sonda spaţială a NASA New Horizons va ajunge în vecinătatea lui Pluto. Planetele pitice alcătuiesc o clasă distinctă de obiecte cosmice din Sistemul Solar, după planetele telurice interioare din interiorul Sistemului Solar, mai apropiate de Soare, precum Terra şi Venus, şi giganţii gazoşi ca Jupiter şi Saturn. Dawn va ajunge pe orbita lui Ceres după ce a vizitat asteroidul Vesta. Acest obiect spaţial cu un diametru de aproximativ 530 de kilometri avea aspectul unei mingi de fotbal dezumflate, rezultatul unei coliziuni impresionante din trecutul său, când o bucată mare din regiunea polului său sudic a fost spulberată. În ceea ce priveşte planeta pitică Ceres, aceasta este destul de mare pentru ca gravitaţia să fi organizat materia care alcătuieşte obiectul spaţial într-o formă mai apropiată de cea a unei sfere.

            Savanţii cred că Vesta şi Ceres sunt corpuri care ar fi putut deveni planete telurice în toată regula, dar nu au avut timpul şi condiţiile necesare. În cazul asteroidului Vesta, acesta a trecut printr-o mare parte din procesele care au transformat Pământul în fazele sale incipiente, cum ar fi o diferenţiere a straturilor interioare, pentru a permite formarea unui nucleu din fier. În schimb, în cazul lui Ceres, încercările de a deveni o planetă majoră au încetat foarte repede. Cercetătorii cred că interiorul lui Ceres este alcătuit în mare parte dintr-un nucleu stâncos, acoperit de gheaţă, care este, la rândul său, izolat de un strat de pietriş la suprafaţă. Una dintre întrebările majore la care oamenii de ştiinţă speră să afle un răspuns se referă la posibilitatea existenţei unui ocean de apă în formă lichidă în adâncurile planetei pitice. Unele modele susţin ideea că un astfel de ocean ar putea exista.

            Sonda spaţială Dawn ar trebui să stea pe orbită şi să studieze planeta pitică Ceres timp de 16 luni, dar misiunea depinde foarte mult de cât de bine va funcţiona satelitul ştiinţific, care este deja afectat de o serie de probleme tehnice. Două dintre instrumentele de navigare care o ajutau să menţină o traiectorie exactă au încetat să mai funcţioneze şi, din această cauză, sonda este nevoită să folosească propulsoarele pentru a menţine un curs corect, dar acest lucru înseamnă că va consuma mai multă hidrazină, combustibilul pe bază de azot şi hidrogen, dintr-o clasă de compuşi asemănători amoniacului, pe care îl utilizează. Dacă totul va continua să funcţioneze, sonda va putea face observaţii de la o distanţă minimă de 400 de kilometri de suprafaţa lui Ceres. Când va veni, în cele din urmă, timpul ca misiunea să se încheie, sonda va fi părăsită pe orbita lui Ceres, învârtindu-se în jurul planetei pitice. ”S-au calculat modelele pentru următorii o sută de ani şi Dawn va fi pe o orbită foarte stabilă. Vom deveni un satelit permanent al lui Ceres”, a declarat Carol Raymond, din cadrul echipei de cercetători care lucrează la misiune.