Acțiunea în forță a Parchetului împotriva prezumtivilor falsificatori ai rezultatelor referendumului nu are precedent în justiția democratică. Ea ar putea fi comparată doar cu aceea care a avut ca obiect pe \"dușmanii poporului\" care se opuneau colectivizării forțate și nu poate fi subsumată decât modelelor de acțiune ale unui stat abuziv care își poate direcționa resursele de coerciție într-o anumită direcție. În mod paradoxal nu Statul - ca entitate administrativă - este promotorul, ci chiar una dintre instituțiile sale autonome. Adică, Parchetul General, cel idependent de influențele politice ale Puterii.

Dar, nu și ale Opoziției. Pentru că în mod evident, acțiunea a fost declanșată în favoarea președintelui suspendat, la decizia unor factori supuși influențelor - mai mult sau mai puțin oculte - venite din partea anturajului prezidențial.

Parchetul s-a sesizat din oficiu. De ce a făcut-o acum și nu a făcut-o în 2005, când suspiciunile de manipulare a voturilor au fost incomparabil mai puternice și nici în 2009, când a fost de domeniul evidenței ( dacă luăm doar cazurile ambasadei din Paris și listele suplimentare din gări unde alegătorii au fost aduși cu autobuzele de partid, rămâne un mister, după cum un mister rămâne și obiectul cercetărilor efectuate într-un stil ce amintește de fosta Procuratură, și într-un interval temporar cel puțin nepotrivit. Desigur, este firesc și legal ca furtul și tentativele de furt din cadrul procesului electoral să fie cercetate și pedepsite. Având în vedere tradiția, sunt sigur că stfel de fenomene s-au produs și la referendumul din 29 Iulie. Deși efectul acestora este greu de cuantificat în condițiile în care partea prezumtiv vătămată și-a asumat boicotul scrutinului. Iar cea vătămătoare ar fi avut prea puțin de câștigat de pe urma ei.

Nu știu cu ce se va solda această \"anchetă de Sântămărie\". Probabil că vor fi găsiți niște infractori care au votat de două ori sau șefi de comisii care au mai adăugat de la ei niște buletine. Cercetările făcute cu alte prilejuri arată că efectul fraudei este, din punct de vedere statistic, de neluat în seamă. Atunci?

Obiectivul Parchetului este limpede: victimizarea, odată în plus, a lui Traian Băsescu, cel împotriva căruia Guvernul USL a pus în mișcare o veritabilă mașinărie de fraudat, la pupitrul căreia s-au aflat lideri politici de calibrul lui Dobre și funcționari publici ca cei doi șefi de la Interne.

Pentru media internațională, spre care bate ancheta Parchetului, este suficient. După ce vor fi coafate corespunzător de către Monica Macovei, aceste informații vor fi plasate la locuri sigure, pentru a confirma acuzele precedente, iar imaginea României, obsedanta imagine, se va face încă o dată zob.

Va exista însă și un efect pervers incomparabil mai grav: sentimentul de teamă și de reținere care va fi indus în populație de amploarea acestei campanii. Este greu de estimat cu cât va crește proporția românilor care nu vor mai vota la viitoarele alegeri prin eșantionul celor care nu acuză ineficiența votului sau dezinteresul propriu, ci teama, frica. Spaima de urmările pe care le-ar putea avea votul lor.

Cât despre \"presiunile asupra Justiției\" nu va mai vorbi nimeni măcar pentru o perioadă, în care este evident că lucrurile stau exact invers.