Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a confirmat, ieri, condamnarea Spaniei pentru aplicarea doctrinei Parot în cazul fostului membru al organizaţiei separatiste basce ETA Inés del Río. De acum, zeci de condamnaţi pentru terorism vor putea solicita revizuirea pedepselor şi punerea în libertate după ispăşirea perioadei maxime de închisoare, de 30 de ani, dar care poate fi redusă pentru bună purtare şi zile de muncă în penitenciar, aşa cum prevede legislaţia în vigoare pentru restul delictelor. Sentinţa dată ieri este definitivă şi irevocabilă, după ce a fost deja contestată de Spania în luna martie a acestui an, şi în aceasta se solicită punerea în libertate în cel mai scurt timp posibil pentru Inés del Río, condamnată la peste 3.800 de ani de închisoare, pentru 24 de crime. De asemenea, statul spaniol este obligat, potrivit aceleiaşi sentinţe, să-i plătească acesteia daune morale de 30.000 de euro în trei luni. Spania a încălcat prin aplicarea acestei doctrine, care prevede, în speţă, cumularea pedepselor cu închisoarea în cazurile de condamnări pentru terorism şi nu limitarea lor la maximum 30 de ani, articolul 5.1 al acordului european pentru drepturile omului cu privire la dreptul la libertate şi siguranţă şi articolul 7 privitor la faptul că nu poate exista pedeapsă fără o bază legală.

După această sentinţă, alţi 136 de foşti membri ai ETA condamnaţi pentru terorism pot solicita revizuirea pedepselor pentru ieşirea din închisoare, potrivit datelor furnizate presei spaniole de Ministerul spaniol de Interne. În plus, aceeaşi sentinţă a CEDO va uşura şi eliberarea altor 15 delincvenţi consideraţi foarte periculoşi, condamnaţi pentru crime şi violuri, cărora li s-a aplicat în mod extraordinar aceeaşi doctrină Parot. Doctrina Parot a fost stabilită în jurisprudenţa spaniolă de Tribunalul Suprem în 2006, când Henry Parot, găsit vinovat pentru peste 80 de asasinate, a fost împiedicat să iasă din închisoare după ce ispăşise doar 16 ani din pedeapsă, ca urmare a avantajelor căpătate în penitenciar pentru bună purtare. Codul Penal din 1973 permitea până în 1995, când a fost reformat, reducerea cu o zi a pedepsei cu închisoarea pentru fiecare două zile de muncă. Până în 2006, aceste zile muncite erau scăzute din pedeapsa maximă cu închisoarea, limitată la 30 de ani, întrucât Codul Penal spaniol nu prevedea, la acel moment, pedeapsa cu închisoarea pe viaţă şi permitea ca terorişti condamnaţi la sute de ani şi chiar mii de ani de închisoare să fie puşi în libertate după ispăşirea a nici 20 de ani.

RUSIA, CONDAMNATĂ PENTRU KATYN Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a confirmat definitiv ieri, la Strasbourg, condamnarea Rusiei pentru incapacitatea de a explica în mod pozitiv cazul prizonierilor polonezi executaţi la Katyn, în 1940. În schimb, cei 17 de judecători ai instanţei supreme a CEDO, Marea Cameră, au declarat, ca şi în prima instanţă, în 2012, că nu au competenţa de a se pronunţa asupra deceselor, survenite cu 58 de ani înaintea intrării în vigoare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în Rusia, în 1998. Contrar deciziei din primă instanţă, majoritatea judecătorilor au considerat că Articolul 3 al acestei convenţii (interzicerea torturii şi a tratamentelor inumane sau degradante) nu a fost încălcat. În unanimitate, cei 17 judecători au apreciat că Rusia nu şi-a respectat obligaţiile de a coopera cu CEDO, ezitând să-i furnizeze toate facilităţile necesare examinării cazului. Reclamanţii în acest caz au fost rudele de origine poloneză a 12 victime ale masacrului de la Katin, în apropiere de Smolensk, în vestul Rusiei, care şi-au epuizat toate căile de atac în justiţia rusă.

Aproape 22.000 de polonezi, printre care numeroşi ofiţeri, au fost executaţi la ordinul lui Stalin, la începutul anului 1940. Timp îndelungat, Moscova a sugerat că germanii sunt vinovaţi de comiterea masacrului. O anchetă cu privire la masacrul de la Katyn a fost deschisă de Rusia în 1990, dar procedura penală s-a încheiat în 2004, cu decizia de a închide ancheta. Textul acestei decizii a fost clasat „secret“, iar reclamanţii nu au acces la vreo informaţie, în pofida cererilor repetate.