A început școala, iar problema cadourilor pentru cadrele didactice a intrat, pentru a câta oară (?!) în atenția părinților, profesorilor, copiilor, dar și a unui ONG cu inițiativă. Se propune înființarea unui sistem de semnalare a orice tentativă de a da cadouri sau „atenții“ cadrelor didactice de la clasă. Inspectoratele școlare și Ministerul Educației se declară de acord cu inițiativa și zic că o vor susține. Dar așa s-a întâmplat și cu fondul clasei sau al școlii, declarate ilegale, dar ele continuă să existe... la gri.

Se dorește schimbarea unei mentalități în sistemul de învățământ! Un ONG cu inițiativă civică vrea să introducă un sistem de alertă pentru cazurile în care profesorii primesc... cadouri. Ideea a fost lansată o dată cu începerea anului școlar și a câștigat deja adepți, dar s-au ridicat și voci împotrivă. Că, vezi Doamne, unii își arată în felul acesta recunoștința și aprecierea!

Așadar, ce vor ong-iștii? Ei îi îndeamnă atât pe elevi, dar și pe părinți și cadrele didactice să reclame situațiile în care li se cer bani. Aceasta înseamnă un sistem online și telefonic prin care să se facă sesizări pertinente referitoare la acest aspect. De la începutul anului școlar se va activă o linie telefonică la care atât elevii, părinții, dar și profesorii sunt îndemnați să reclame situațiile în care li se cer bani pentru profesori. „Nu vorbim despre florile oferite din respect şi recunoştinţă, ci despre cadouri. Codul Etic ar trebui urgent completat în acest sens“, a declarat președintele Asociației „Inițiativă pentru competitivitate“, Andreea Paul. Aceasta a mai adăugat că astfel de practici, bine înşurubate în mentalul colectiv, nu sunt sănătoase pentru educaţia copiilor şi nu le serveşte construirii sistemului propriu de valori.

Este știut însă faptul că toți banii se strâng la inițiativa părinților, iar situațiile în care se „impune“ colecta pentru „doamna“ sunt destule: ziua de naștere, de onomastică, 1 martie, 8 martie, Crăciun, Paște, sfârșitul unui an școlar etc.

Cum funcționează sistemul

Toți cei care au cel puțin un copil în sistemul de învățământ de stat, care este gratuit (!!!), apropos, știu cum funcționează lucrurile acestea. De obicei, unul dintre părinți vine cu propunerea - și de sumă, și de cadou, ceilalți spun „Da“, în ideea că așa se face, din comoditate, fie de teamă că profesorul sau învățătoarea îl vor trata diferit pe copilul al cărui părinte nu a cotizat la cadou.

Potrivit Asociației „Inițiativă pentru competitivitate“, o analiză pe școlile din București a arătat că, doar anul trecut, cuantumul cadourilor cu ocazia fiecărei sărbători a fost de 200 de lei pentru fiecare copil. Un calcul simplu arată că, într-o clasă cu 30 de elevi, se strâng 6.000 de lei cu fiecare ocazie pentru un dascăl. La Constanța, sumele nu ajung să fie așa de mari (sau poate că da, în unele școli), dar un minim de 50 de lei de copil tot se strânge. Și atunci, în clasele cu cel puțin 30 de copii, se strâng câte 1.500 de lei, de aproximativ 5 - 6 ori într-un an școlar. La toate acestea, se adaugă și nevoile stringente ale clasei, gen consumabile, care înseamnă și ele sume rotunjoare (că doar nu stau părinții să strângă câte un leu - doi) și uite așa, ajunge școala de stat să se apropie de școala particulară, dar doar la costuri și nu neapărat ca performanțe școlare.

Există însă și exemple de bune practici în acest sens - școli în care fondul școlii și al clasei chiar nu se colectează, nici legal, nici pe la colțuri, iar cadourile sunt strict interzise, iar regula se respectă cu sfințenie. Asociația „Inițiativă pentru competitivitate“ dă exemplul Şcolii „Maica Domnulu“ din Bucureşti care poate fi considerată un exemplu pozitiv. Și este posibil să fie în fiecare localitate măcar câte o excepție, dar ce facem cu restul?!

Susținere de fațadă?!

La auzul inițiativei ONG-ului, Ministerul Educației s-a declarat, imediat, adept înflăcărat. Poate puțin cam prea repede... Problema este cunoscută și la nivelul inspectoratelor școlare, dar se aruncă vina în spinarea directorilor de şcoli, iar aceștia în cea a cadrelor didactice. Iar dincolo de practica darurilor în şcoală, se mai află o problemă gravă - cea a subfinanțării sistemului. Profesorii trebuie să apeleze la părinţi chiar şi pentru un top de hârtie. În aceste situaţii, aici se mai poate vorbi de bani pentru şcoală ca mită sau ca „atenţie“?!

Ministerului Educației a declarat că sprijină inițiativa ONG-ului, iar aceasta va demara de la începutul anului școlar 2018-2019, în București, când va fi comunicat și numărul de telefon la care se pot face reclamațiile.

Rămâne însă de văzut cât succes va avea în condițiile în care este vorba de schimbarea unui adevărat sistem, ba chiar a unei mentalități de generații întregi care funcționează pe principiul „Nu pot să nu dau că mă fac de rușine!“ sau „dau pentru că altfel are copilul de suferit“. Chiar așa să fie?!