Oamenii determină dispariţia speciilor de plante şi animale într-un ritm mai mare decât ar putea să se dezvolte noi specii, a declarat Simon Stuart, preşedintele Comisiei pentru Supravieţuirea Speciilor din cadrul Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii. Conservaţioniştii au avertizat, deja, că lumea se află pe marginea celei de-a şasea extincţii, cauzată de distrugerea habitatelor naturale, vânătoare, răspândirea animalelor prădătoare şi bolilor şi de schimbările climatice. Până de curând, însă, se speră că speciile noi pot ţine pasul cu ritmul de dispariţie a altora. Simon Stuart a anunţat, însă, că aproape sigur acest punct a fost depăşit în defavoarea biodiversităţii.

Rata de pierdere a biodiversităţii a ajuns să fie de până la 1.000 de ori mai mare decât arată studiul fosilelor dinaintea oamenilor. Conservaţioniştii susţin că, deşi nu au fost făcute calcule, rată a mai crescut de atunci, chiar şi predicţiile dramatice ale cunoscutului biolog E O Wilson de la Harvard putând fi corecte. Acesta spunea că rata dispariţiei speciilor ar ajunge de 10.000 de ori mai mare în două decenii. Extincţia face parte din evoluţia vieţii, doar 2-4% dintre speciile care au trăit vreodată pe pământ mai existând şi astăzi. Cu toate acestea, studiul fosilelor arată că rata constantă de pierdere a speciilor în istoria de 3,5 miliarde de ani a pământului este de o specie extinctă la un milion de specii pe an.

Din 1500 până în prezent, doar 869 de extincţii au fost oficial înregistrate. Oamenii de ştiinţă au cercetat, însă, doar două milioane din, estimativ, 5-30 de milioane de specii care există şi au analizat gradul de conservare a doar 3% dintre acestea, rata globală de extincţie fiind extrapolată din rata de pierdere a biodiversităţii dintre speciile cunoscute. Specialiştii precizează că speciile descoperite anual sunt mult mai multe decât cele declarate dispărute, însă aceste ”noi” plante şi animale sunt specii deja existente, găsite de oameni pentru prima dată, nu specii nou-evoluate. Criticii suţin că cifrele furnizate de conservaţionişti se bazează pe atât de multe estimări încât nu sunt credibile pentru a sta la baza acţiunilor de conservare foarte scumpe. Cifrele pot fi subestimate, deoarece cercetătorii ezită să declare o specie extinctă chiar dacă aceasta nu mai este observată timp de decenii. Convenţia pentru Diversitate Biologică va anunţa, anul acesta, că promisiunea liderilor lumii făcută în 2002 de reducere a pierderii biodiversităţii până în 2010 nu a fost îndeplinită şi va stabili noi ţinte, mai ambiţioase.