Casa de Cultură a Sindicatelor a găzduit, duminică seară, un spectacol extraordinar, care, deşi a fost jucat de sute de ori pe scenele ţării, continuă să fie primit cu entuziasm de public, în săli arhipline. Comedia „Take, Ianke şi Cadîr” i-a adus în faţa spectatorilor de la malul mării pe inegalabilii Radu Beligan, Marin Moraru şi Gheorghe Dinică, dar şi pe alţi artişti importanţi ai Teatrului Naţional din capitală: Silvia Năstase, Valentin Uritescu, Monica Davidescu şi Mihai Călin.

Considerată capodopera lui Victor Ioan Popa, „Take, Ianke şi Cadîr” este una dintre piesele „de rezistenţă” ale comediografiei româneşti. Un evreu, un român şi un turc, toţi negustori, îşi împart clientela, dialogul lor fiind plin de umor, dar şi de ironie sau chiar răutate. Personaje secundare, fiica lui Ianke, Ana şi fiul lui Take, Ionel, reuşesc să capteze atenţia publicului cu povestea lor de dragoste… interzisă, mai ales în concepţia celor doi taţi. Bătrînul Cadîr, deşi, la începutul piesei nu vorbeşte prea mult, este mereu pus pe şotii şi face în aşa fel încît povestea să aibă un final fericit.

Jucată magistral, piesa i-a adus publicului nu numai bucuria unui mare spectacol şi a unei deosebite puneri în scenă, ci şi apropierea de sufletul oamenilor adevăraţi. Take, interpretat de Marin Moraru, a adus în prim plan candoarea şi curiozitatea unui creştin, Ianke, jucat magistral de maestrul Radu Beligan, a arătat publicului ironia unui evreu, iar Cadîr, căruia i-a dat viaţă Gheorghe Dinică, a fost liantul dintre cele două religii, prin bonomia şi generozitatea de care a dat dovadă, deşi el însuşi turc - o altă religie. Succesul inegalabil al piesei se datorează marilor actori care au strălucit pe scenă. Chiar şi simpla apariţie a lui Gheorghe Dinică, înainte de a rosti vreo replică, este memorabilă, prin atitudinea corpului şi prin forţa privirii.

„Take, Ianke şi Cadîr”, distins cu „Premiul pentru cel mai bun spectacol din dramaturgia românească” în anul 2001, a reuşit, şi la Constanţa, ca şi la Naţionalul bucureştean, să umple sala pînă la refuz şi să fie primit cu aplauze la scenă deschisă. „A fost un public minunat. Jucăm în aceeaşi distribuţie de şapte ani, în 2000 a fost primul spectacol, niciodată nu s-a schimbat un interpret. Publicul de la Constanţa a fost mai cald decît în alte oraşe”, a declarat Silvia Năstase. „Am mai fost cu Take, Ianke şi Cadîr aici şi ne-am simţit foarte bine. Să joc alături de nume mari ale teatrului românesc a fost cel mai greu, la prima întîlnire, după aceea, am simţit că fac parte din viaţa lor, ca fiică şi tată, cu fiecare în parte. Este nemaipomenit să joc cu ei, sîntem ca într-o familie, au deschis braţele şi m-au primit cu căldură”, a mărturisit Monica Davidescu. „A fost excepţional, în această seară! Eu şi colegii mei spunem acelaşi lucru: la Constanţa este un public care merită toate aplauzele. Sperăm să mai venim, pentru că se simte că există un public cu iubire de teatru şi care reacţionează aşa cum ne gîndeam şi noi că ar fi frumos. Mi-a plăcut foarte mult şi sper să fim sănătoşi, să mai venim încă o dată, pentru că publicul constănţean merită acest lucru”, a concluzionat marele actor Gheorghe Dinică.