Pe vremea comunismului, mai exact pe la mijlocul anilor 80, în România s-a jucat o piesă de teatru de mare succes intitulată \"Dacă e marţi, e Belgia\"... Întotdeauna m-a intrigat acest titlu, dovadă că nu l-am uitat, însă acum mă folosesc de el doar ca pretext pentru un simplu joc de cuvinte. În gazetăria autohtonă ar trebui să se spună \"Dacă e luni, e politică\", mai ales în cazul unei rubrici precum cea de faţă! Numai că de data asta m-am hotărât să fac o excepţie, având în vedere prioritatea subiectelor, chiar dacă ieri au avut loc alegeri parlamentare anticipate în Republica Moldova. Am început mai pe ocolite acest editorial, ca să nu vă sperii prea tare...

Încă de-acum patru zile, într-un comentariu politic, glumeam doar pe jumătate când scriam: \"Mai lipseşte numai un cutremur, Doamne fereşte, ca să fie tacâmul complet!\" Iată că \"tacâmul\" a fost completat, în mod cu totul neaşteptat, de însuşi Gh. Mărmureanu, directorul Institutului Naţional pentru Fizica Pământului, care ne-a anunţat că ne putem aştepta la un seism de peste şase grade pe scara Richter, fără posibilitatea de a preciza exact momentul la care va surveni un asemenea eveniment... Dacă judecăm lucrurile după haosul administrativ ce domneşte în România de azi, un astfel de cutremur riscă să echivaleze cu un adevărat cataclism, prin consecinţele cărora ar trebui să le facă faţă Guvernul. Nu doresc politizarea subiectului, dar nu pot ignora faptul că actuala putere abia reuşeşte, cu chiu, cu vai, să guverneze ţara pe timp \"de pace\" sau de criză! Este imposibil să nu te întrebi cum va reacţiona mototolul cabinet Boc în urma unei calamităţi naturale de asemenea proporţii?!?

Şi mai este încă un aspect! Eu, unul, vă spun sincer, nu pricep în ruptul capului astfel de \"avertizări\" care fac mai mult rău şi induc populaţiei o stare de nelinişte ce se adaugă la stresul şi aşa destul de mare al grijilor zilnice... Dacă vrei să faci cu adevărat un bine, alertezi discret acele autorităţi despre care ştii că au o serie de responsabilităţi punctuale în asemenea cazuri, însă îi laşi în pace pe bieţii oameni. De un cutremur nu ai cum \"să te fereşti\", ca atunci când te sfătuieşte cineva să fii atent la traversarea străzii! Ce să facem? Să ne mutăm toţi în corturi, în pragul iernii? Să închidem şcolile? Şi dacă seismul vine peste 10 luni sau peste doi ani?...

În cazul în care, prin absurd presupunând, aş avea de ales între două rele, aş prefera să mă chinui şi să îndur în continuare guvernarea lui Emil Boc, în loc de a trăi coşmarul unui cutremur, deşi, dacă mă gândesc bine, cu excepţia pierderilor de vieţi omeneşti, puterea portocalie din România de astăzi ne face mai rău decât un seism! Poate ne ajută Dumnezeu şi scăpăm de ambele rele...