Partidul Naţional Liberal s-a hotărît! Va încerca să adune cît mai multe semnături, pentru a depune o moţiune de cenzură în jurul căreia se face deja suficient zgomot. UDMR încă se mai gîndeşte, ca să poată trage de timp, în stilul atît de specific maghiarilor, de cîte ori a fost vorba de legi importante… Subiectul discordiei, după cum bine ştiţi, este asumarea răspunderii guvernamentale pentru legea educaţiei, cea a salarizării unitare şi cea a restructurării agenţiilor aflate în subordinea directă a Guvernului.

Am auzit atîtea păreri şi am citit atîtea opinii încît nu mai ştiu ce să cred! Ieri glumeam, punîndu-mă în pielea unor ţărani care vor să înţeleagă politica autohtonă, iar astăzi mă văd confruntat cu o confirmare neaşteptată a editorialului trecut. Cele mai importante rămîn legile educaţiei şi salarizării, însă lumea nu cunoaşte prea multe amănunte, motiv pentru care reacţiile faţă de aceste acte normative sînt împărţite. Am remarcat reţinerea PSD-ului în adoptarea pripită a legilor şi dorinţa exprimată răspicat de a fi supuse dezbaterilor publice. În schimb, se vede cu ochiul liber graba PD-L-ului, pentru că toată suflarea politică şi-a dat seama că Traian Băsescu are nevoie să bifeze în agenda sa electorală aceste „realizări”, pentru a le folosi în campania pentru alegerile prezidenţiale. Liberalii consideră că legile au fost „scrise pe genunchi”. Varjuan Vosganian, cu dezinvoltura sa obişnuită, a menţionat că pînă şi săptămîna pe care o au la dispoziţie parlamentarii, pînă la votul final de pe 15 septembrie, este insuficientă pentru lectura documentelor, avînd în vedere că textele pachetului de legi sînt, din punct de vedere cantitativ, „cam o dată şi jumătate faţă de romanul Fraţii Jderi de Sadoveanu”. În plus, PNL crede că asumarea răspunderii pentru un pachet legislativ atît de masiv şi important este „la limita Constituţiei”, opinie împărtăşită şi de unii lideri ai PSD.

Ziariştii au semnalat deja unele erori, mai ales în cazul legii salarizării unitare, aşa că nu e nevoie să le mai repet şi eu. În schimb, la legea educaţiei, nu înţeleg disputa între proiectul Miclea şi proiectul Andronescu. Tot ce ştiu este că al doilea va fi mai ieftin de aplicat, amănunt ce mi se pare esenţial pentru o perioadă de criză. În rest, cred că este mai mult o chestiune de „orgoliu politic şi electoral” din partea PD-L, ca să zic aşa… Oricum, rămîne interesant de urmărit, după 15 septembrie, deznodămîntul acestei confruntări în care PSD a avut înţelepciunea să nu se implice total, chiar dacă şi-a afirmat punctul de vedere.

Bănuiesc că este pentru prima oară, de 9 luni încoace, cînd zilele cabinetului Boc ar putea fi numărate. Spectrul moţiunii de cenzură provocate de aceste legi pripite dovedeşte dreptatea proverbului „graba strică treaba”, numai că pe vremea cînd anonimul a scris acest proverb nu urmau alegeri prezidenţiale în România!