Pe 23 august, în Constanţa sau în staţiunea Mamaia (locul exact de desfăşurare nu a fost încă stabilit), este programată gala de box profesionist Mamaia Evil Night, în care cap de afiş va fi meciul dintre pugilistul român Cristian Ciocan şi danezul Leif Larsen. Ei vor boxa pe durata a 12 runde pentru titlul european WBO la categoria grea, aflat în posesia lui Christian Hammer (acesta este numele sub care activează Ciocan în Germania, ţara unde se antrenează, la Hamburg). Gala Mamaia Evil Night va fi organizată de către ECBoxing Germania, cu sprijinul Asociaţiei de Promovare Litoral - Delta Dunării şi al Primăriei Municipiului Constanţa. Vă prezentăm în continuare un interviu cu Cristian Ciocan, campionul european WBO la categoria grea.

- Cum e să fii din nou în România?

- Este plăcut să fii din nou acasă şi ţin să le mulţumesc organizatorilor, care s-au implicat să pot boxa din nou în România. Sper ca fanii să fie atraşi de această gală şi cred că le-a plăcut cum am boxat la Galaţi, ceea ce fac pentru România, pentru ţara mea, pentru că vreau să ajung campion mondial. Sunt campion mondial la amatori, vreau să ajung şi la profesionişti. Sunt convins că vor veni la meci, pentru că românii întotdeauna au iubit boxul.

- Ce ştii despre adversarul tău?

- Larsen e mai puternic decât adversarul de la Galaţi (n.r. - ucraineanul Aleksei Mazikin, învins prin abandon pe 22 februarie 2013), e un colos şi e dificil să boxezi cu astfel de sportivi, au alonja de partea lor. Am vorbit cu Erol (n.r. - Erol Ceylan, managerul său) şi vom încerca să venim la Constanţa cu două săptămâni înainte de meci, pentru a ne acomoda cu aerul de aici, care este altfel, cu clima, pentru că în Germania este mai rece decât în România. Contează foarte mult clima pentru un boxer, să te acomodezi cât mai bine.

- Unde te vezi peste doi-trei ani în cariera de boxer profesionist?

- Ei, doi-trei ani e prea mult, noi, boxerii, vorbim mai mult despre următorul meci, care e cel mai important. Mi-am făcut planul, evident, vreau să devin campion mondial, dar următorii paşi îi stabilesc cu antrenorii şi cu promotorul meu. Primul pas este meciul cu Larsen, iar dacă voi câştiga, voi intra între primii cinci la categoria mea pe plan mondial. Sper ca în maximum doi ani să boxez pentru titlul mondial!

- Cum a fost trecerea de la boxul amator la profesionism?

- Un pas uriaş, un impact foarte mare, e o diferenţă ca de la cer la pământ între boxul amator şi cel profesionist. Dar m-am acomodat repede, eu şi la amatori aveam stilul de luptă necesar la profesionism. Mulţi nu au crezut în mine, dar am reuşit: în 2004 m-am apucat de box, iar în 2006 am ieşit campion mondial de juniori.

- Ce părere ai de boxul amator din România, a luat-o puţin în jos în ultimii ani...

- E o perioadă în care nici în Germania boxul amator nu e bine. Ei încearcă acum să-i aducă pe copii cât mai aproape de boxul profesionist, se boxează cinci reprize a trei minute. Vor să-i atragă spre boxul profesionist, pentru că e mult mai plăcut şi mult mai spectaculos.

- Acum şi AIBA introduce un semiprofesionism pentru boxul amator...

- Chiar am discutat cu foşti colegi de la amatori, care au spus că s-au acomodat, că e altceva, muncă mai multă, dar şi bani pe măsură. În sport, ca în orice domeniu, nu poţi să câştigi din prima, nu poţi să devii imediat milionar. Trebuie muncă multă, dăruire maximă şi poţi să te realizezi. E ca la ciur: se alege şi ce-i bun rămâne!