Ne interesează în mod special această ediţie, aniversară, a 25-a, a Festivalului Internaţional al Filmului de Dragoste de la Mons în primul rînd pentru că România este puternic reprezentată, cum arătam şi cu alt prilej. În juriul oficial, principal, cel care acordă „Inima de cristal\", se află Anamaria Marinca, elogiată în aceste zile la Berlin, de unde se va deplasa în Belgia. În competiţia principală, avem un film, „Pescuit sportiv\", cu şanse la premiu, după părerea subsemnatului. La „Priviri încrucişate\", o panoramă a cinematografului european, participă „Schimb valutar\" de Nicolae Mărgineanu. Şi la scurt metraje avem locul nostru, cu o poveste despre un sinucigaş pe care nimeni nu-l ia în seamă. Reamintim, de asemenea, că şi în Juriul feminin se află o româncă - Laura Vasiliu.

Festivalul s-a deschis aseară, ca de obicei la Teatrul Regal din centrul oraşului, cu un film emblematic pentru aspectele legate de securitatea individuală a cetăţenilor. „Espion(s)\" este semnat regizoral de Nicola Saada, un fost jurnalist cu state la una din cele mai apreciate reviste de specialitate, „Cahiers du cinema\". Doi tineri, Vincent şi Gerard, lucrează ca muncitori cărători de bagaje într-un aeroport parizian. Umblînd din bagaj în bagaj, Vincent dă peste o geantă care explodează în momentul deschiderii. Aceasta aparţinea unui diplomat sirian. Povestea începe în manieră thriller spre a se duce către zona filmului poliţist şi de spionaj, fără a neglija relaţia romantică. Doar ne aflăm la un festival de dragoste...

O diversitate de aspecte ale îndrăgostirii etalează această ediţie. Regăsim, de pildă, imaginea Annei Magnani, colaboratoarea unor cineaşti iluştri (Fellini, De Sica, Rosselinni, Antonioni, Visconti). De altminteri, un spectacol îi este dedicat marii actriţe, pornind de la o carte, „Limba Annei\". Printre cele 80 de lungmetraje şi 30 de scurtmetraje, venind din 31 de ţări, întîlnim şi destule nume noi. Sînt şi premiere absolute, la nivelul unor cinematografii. Vor putea fi văzute, pentru prima oară, de pildă, filme din Kirghistan. Sînt şi alte capitole, demne de interesul larg al publicului, cum ar fi secţiunea „Tulburări şi deviaţii în cinematograful european\". Oricît de şocant, fiind, desigur, vorba de o viziune amendabilă ca sulfuroasă, trebuie să ţinem seama că manifestarea are rolul unei lovituri de teatru, stîrnind un larg interes. Jean-Pierre Mocky este cineastul invitat să o prefaţeze. Nu sînt filme ale orişicui aceste producţii ce au avut de înfruntat cenzura vremilor respective. Regăsim titluri ale unor mari cineaşti: „Salo şi cele 120 de zile ale Sodomei\" de Pier Paolo Pasolini, „Martha\" de R.W.Fassbinder, „Possesion\" de Andrzej Zulawski, „Voyeuristul\" de Michael Powell, „Fructe turceşti\" de Paul Verhoeven.

De fapt, multe filme din festivalul acestui an încearcă o privire rece asupra unor stări fierbinţi, iar printre ele se numără, cu siguranţă, şi „Pescuit sportiv\" de Adrian Sitaru, programat să intre în competiţie luni, la Salla 2 de la Complexul Imagix.