Sportul românesc este în doliu, după ce a pierdut, vineri, una dintre marile sale campioane. Iolanda Balaş Söter s-a stins din viaţă din cauza unor probleme de sănătate, la vârsta de 79 de ani. Dublă campioană olimpică la săritura în înălțime, la Roma, în 1960, și la Tokyo, în 1964, aceasta a fost un nume uriaş în sportul mondial, dedicându-și viața atletismului şi sportului românesc. Autoare a 14 recorduri mondiale și deținătoarea unei performanțe unice, Iolanda Balaş Söter mai are în palmares şi două medalii de aur la Campionatele Europene de Atletism de la Stockholm, în 1958, şi Belgrad, în 1962, o medalie de argint la Berna, în 1954, dar și două medalii de aur la Universiadă, în 1959 şi 1961. Primul record mondial l-a stabilit în 1956, la doar 22 de ani, iar ultimul, 1,91 metri, în 1961, acesta din urmă rămânând în picioare timp de un deceniu. A participat la 136 de concursuri, iar între decembrie 1956 și iunie 1967 a cîștigat toate cele 114 întreceri la care a luat parte, performanță înscrisă în Cartea Recordurilor. În urma rezultatelor sale, a fost distinsă cu Ordinul Muncii (1960), Ordinul „Steaua României“ (1962), Ordinul „Meritul Sportiv“ (1964) şi Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de ofiţer (2000). A primit, în 1961 şi 1968, titlul de maestru emerit al sportului, iar în 1963, Comitetul Internaţional Olimpic i-a acordat trofeul „Mohammed Taher Pacha”, în semn de mulţumire pentru susţinerea olimpismului. În anul 2000, a fost inclusă în Top 10 al celor mai mari atlete din istorie, iar patru ani mai târziu a fost inclusă în „Panteonul Gloriei“, galeria selectă a celor mai mari atleţi ai tuturor timpurilor, din care fac parte numai 24 de atleţi din lume. A fost preşedintele Federaţiei Române de Atletism în perioada 1988-2005, a făcut parte din Comisia tehnică a Asociației Europene de Atletism, iar din 1995 a fost cooptată în Comisia de femei a Federației Internaționale de Atletism (IAAF). Vicepreşedinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român între 1998 şi 2002, Iolanda Balaş Söter a fost răsplătită de 2006 cu cea mai înaltă distincție din olimpismul românesc, „Colanul de aur”, iar în 2010 a primit din partea Majestății Sale Regele Mihai I al României , în cadrul ceremoniei desfășurate la Palatul „Elisabeta” din București, decorația regală „Nihil Sine Deo”, pentru merite deosebite aduse sportului românesc, pentru modul în care a condus Federația Română de Atletism și pentru promovarea excelenței în sportul românesc, precum și a tinerilor sportivi.

Vestea decesului fostei campioane a fost primită cu mare tristețe de familia sportului românesc și constănțean. Elena Frîncu, membru în Comitetul Executiv al COSR, și fostul mare atlet Ilie Floroiu, directorul general al CS Farul, au transmis sincere condoleanțe familiei îndoliate și au deplâns dispariția unei mari campioane și a unui om cu un suflet extraordinar. „Rămăsese una dintre puţinele persoane care au ţinut un echilibru de eleganţă, de frumuseţe, de excelenţă, de bunătate, de puritate în sportul românesc. Sunt tristă! Dacă am ajuns să lucrez în sport, se datorează acestei femei care mi-a fost mentor. A fost unica femeie care atunci când am plecat din minister mi-a zis: Găbiţă dragă, cu ce te ajut acum!?” a spus și fosta mare atletă Gabriela Szabo, ministru al Tineretului și Sportului în perioada 2014-2015.