Nu prea îndelung aşteptata motivare a Curţii Constituţionale a României (CCR) în ce priveşte neconstituţionalitatea interceptărilor efectuate de SRI a apărut destul de repede, dacă ţinem cont de precedente, şi spune... exact ce au mai spus judecătorii CCR. Nicio reglementare din legislația națională în vigoare, cu excepția dispozițiilor art.142 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu conține vreo normă care să consacre expres competența unui alt organ al statului, în afara celor de urmărire penală, de a efectua interceptări. „Or, pornind de la datele concrete din speța dedusă controlului de constituționalitate, Curtea apreciază că reglementarea în acest domeniu nu poate fi realizată decât printr-un act normativ cu putere de lege, iar nu printr-o legislație infralegală, respectiv acte normative cu caracter administrativ, adoptate de alte organe decât autoritatea legiuitoare, caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate sau inaccesibilitate”, se precizează în motivarea deciziei CCR de a declara ca neconstituțională sintagma „alte organe specializate ale statului” din articolul care reglementează efectuarea interceptărilor. Cu alte cuvinte, SRI nu mai poate intercepta deoarece este trecut la „şi altele”, nefiind nominat specific în textul de lege. Ca o concluzie, de aici am putea înţelege că, dacă, la un moment dat, cei care au ţinut SRI-ul în braţe s-ar fi gândit ca, printr-o Ordonanţă de Urgenţă, să modifice Codul de procedură penală şi să adauge acest detaliu, totul ar fi fost în regulă.

Președintele CCR, Augustin Zegrean: "Interceptările de până acum sunt legale"

Aşadar, având în vedere caracterul intruziv al măsurilor de supraveghere tehnică, CCR constată că este obligatoriu ca acestea să se efectueze într-un cadru normativ clar, precis și previzibil pentru toată lumea. „În caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea încălcării într-un mod aleatoriu/abuziv a unora dintre drepturile fundamentale esențiale într-un stat de drept: viața intimă, familială și privată și secretul corespondenței. (...) Așadar, standardul constituțional de protecție a vieții intime, familiale și private și a secretului corespondenței impune ca limitarea acestora să se realizeze într-un cadru normativ care să stabilească expres, într-un mod clar, precis și previzibil, care sunt organele abilitate să efectueze operațiunile care constituie ingerințe în sfera protejată a drepturilor”, se mai arată în motivare. Nu putem să nu ne întrebăm: şi până acum? Şi dacă avem un „cadru normativ care să stabilească expres”, nu ne mai ascultă „serviciile”? CCR încearcă să introducă ideea de interceptare într-o firească normalitate, ca şi când faptul că-ţi este ascultat telefonul sau îţi este citit mailul este mai puţin grav dacă nu este făcut de organe ale statului trecute la „şi altele”...

Deci... chiar dacă articolul în baza căruia au fost folosite până acum interceptările SRI încalcă drepturile garantate de Constituție, probele obținute în acest mod pot fi folosite în continuare. Pentru statuarea acestei aberații se folosesc termeni de genul "garantarea stabilității actului de Justiție" și se invocă principiul de drept conform căruia o lege nu poate fi aplicată retroactiv. Doar că acum nu vorbim despre o lege nouă, ci despre faptul că CCR a decoperit că legea aplicată până acum este... proastă! Ea nu este neconstituțională de acum. Este neconstituțională de când a fost pusă în aplicare. În acest moment nu a fost emisă o lege nouă care s-o înlocuiască pe cea veche, ci doar asistăm la revelația tardivă a CCR cu privire la depășirea limitelor constituționale de către actul normativ vizat.

Curat neconstituţional... Doar pentru unii?

Astfel, putem spune, cu mult sarcasm, că „s-ar putea”-ul grijuliu pe care îl conţine textul CCR privind încălcarea dreptului la intimitate devine certitudine în cazul dosarelor închise prin decizie definitivă şi irevocabilă, pe care însă minţile luminate de la CCR nu vor să le mai ia în seamă, considerând că... respectă irevocabilitatea literei legii. Drepturile oamenilor însă, care sunt încălcate la o distanţă de o... literă de lege, nu mai contează. Deci sentinţele date până acum în dosare şi în care nu a fost sesizată CCR cu o excepţie de neconstituţionalitate sunt “facta praeterita”, adică fapte ce ţin de domeniul trecutului, “de vreme ce cauzele au fost definitiv şi irevocabil soluţionate”. Acest aspect a fost subliniat şi de Şerban Nicolae, senator PSD, care a declarat în exclusivitate pentru „Telegraf”, zilele trecute, că „ar fi o aberație dacă s-ar pune în discuție dacă o excepție de neconstituționalitate operează strict pentru anumite spețe și pentru altele nu. Din punctul meu de vedere, indiferent de nuanțele date de Curtea Constituțională în motivarea deciziei, toți cei care au fost afectați de prevederile legii declarate neconstituționale ar trebui să facă cereri de revizuire a dosarelor lor. Indiferent de riscuri și de presiunea pusă pe Justiție. Importantă este respectarea legii. În acest caz, trebuie ținut cont de faptul că actul normativ declarat neconstituțional de CCR - în baza căruia au fost realizate interceptările - era neconstituțional și atunci când persoanele cercetate erau înregistrate. El doar a fost descoperit acum ca fiind neconstituțional. Un rezultat juridic obținut cu probe obținute neconstituțional nu crește încrederea populației în Justiție. Ba din contră!”

DNA-ul, deja organizat în structură de ascultare? Sau era...?

Nici nu a apucat să apară bine motivarea CCR că de la DNA a şi sărit un comunicat de presă, în care Kovesi explică, matematic, de câţi oameni are DNA-ul nevoie pentru interceptări, de câţi bani pentru ce fel specific de aparatură, maşini, sediu etc. O asemenea organizare, în România zilelor de astăzi, mai rar. Şi evaluare instituţională, şi buget, şi organigramă, toate pritocite şi bine aranjate în marea schemă a libertăţii bruşte câştigate de DNA probabil pe principiul „tre’ să fi făcut ceva bine ca să merite aşa ceva...”. Dacă am sta strâmb şi am judeca drept, pare că acesta este un scenariu pus la cale cu mult timp înainte, dacă este să ţinem cont de cum merg lucrurile în instituţiile din România. DNA şi-a depăşit însă condiţia muritoare, intrând în imortalitate cu aşa o viteză de reacţie.

Concret, DNA precizează că modificarea legii "va impune detașarea, în cadrul DNA, a unui număr de 130 de lucrători de poliție și pregătirea specifică a acestora, precum și achiziția de autovehicule și echipamente tehnice suplimentare", explicând că "aceste măsuri presupun un efort bugetar în valoare de aproximativ 10.415.000 euro". Potrivit sursei citate, conducerea DNA a transmis Ministerului Justiției o adresă prin care solicită "promovarea unei Hotărâri de Guvern prin care să fie suplimentat numărul maxim de posturi cu 130, precum și rectificarea bugetului instituției cu suma anterior menționată", a anunțat instituția. În adresă se arată că, "în situația în care organele judiciare se vor afla în imposibilitatea de a folosi resursele operaționale ale SRI, va fi necesară suplimentarea resurselor proprii ale DNA pentru a putea asigura în continuare eficiența activității de investigare a infracțiunilor de corupție", realizându-se în acest scop o evaluare preliminară a volumului de activitate al DNA din perspectiva activității de supraveghere tehnică, context în care au fost estimate și cheltuielile care s-ar impune, suma totală ridicându-se la aproximativ 10.415.000 euro.

În această sumă, DNA a inclus achiziționarea de logistică pentru realizarea interceptărilor ambientale, achiziționarea de logistică în materia interceptării comunicațiilor, detașarea a 130 de polițiști și instruirea lor, "atribuirea/achiziția unui sediu secundar pe raza municipiului București în proximitatea sediului central al DNA (suprafață utilă de minimum 1.000 - 1.500 mp și loc de parcare pentru minimum 10 autovehicule)", dar și achiziționarea a 30 de autoturisme.

În ce priveşte „personalul detaşat”, Şerban Nicolae previziona pentru „Telegraf”: „Personalul care va face aceste filaje va fi cu siguranță adus prin detașare. Cel mai probabil, de la... SRI. Deci nu va fi mare diferență”.

Reamintim că plenul CCR a admis pe 16 februarie, cu majoritate de voturi, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din CPP care prevăd că supravegherea tehnică dispusă de procuror poate fi efectuată nu doar de "organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției", ci și de "alte organe specializate ale statului". Curtea a constatat, totodată, că sintagma supusă controlului nu respectă condițiile de calitate ale unei norme legale sub aspectul clarității, preciziei și predictibilității, întrucât "nu permite subiecților de drept să determine care sunt organele specializate ale statului abilitate să realizeze măsurile dispuse prin mandatul de supraveghere tehnică, măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viața privată a persoanelor".

Citeşte şi:

Ceață: Interceptările SRI, și neconstituționale și valide... după caz...

CCR: Interceptările ilegale ale SRI, nule în instanță