REGLEMENTĂRI Parlamentul European a adopat o nouă hotărâre, care are ca scop simplificarea procedurilor de stabilire a moştenirii şi evitarea disputelor între moştenitori în cazul în care o persoană decedată lasă un testament, iar în procesul formalităţilor sunt implicate sistemele juridice a cel puţin două state membre. Conform europarlamentarului german Kurt Lechner (PPE), care a adus propunerea în dezbaterea Parlamentului European, moştenirile transfrontaliere reprezintă aprox. 10% din totalul succesiunilor din Uniunea Europeană, adică aprox. 450.000 anual cu o valoare de 123 miliarde de euro. Criteriile general valabile în Uniunea Europeană vor clarifica sistemul juridic aplicabil în cazul în care o moştenire ar putea deveni subiect al legislaţiei din două sau mai multe ţări, evitându-se astfel procese costisitoare şi reducând formalităţile birocratice pentru moştenitori. Noile prevederi vor introduce, de asemenea, şi un Certificat european de moştenitor, cu scopul de a face şi mai clară decizia juridică a persoanei care îşi întocmeşte testamentul şi de a apăra drepturile moştenitorilor, precum şi ale terţilor, ca de exemplu creditorii.

DOUĂ PRINCIPII Propunerea legislativă va introduce două noi principii în succesiunile internaţionale. Primul principiu este acela că, dacă o persoană moare într-un stat membru, care nu este ţara de origine a acesteia, succesiunea se va face, în general, în conformitate cu legislaţia din ţara în care a avut „reşedinţa obişnuită” (domiciliul), de către instanţele şi autorităţile ţării respective. Cel de-al doilea principiu este acela conform căruia persoana care îşi întocmeşte testamentul va avea posibilitatea de a decide executarea testamentului conform legislaţiei din ţara de origine, stat membru al Uniunii Europene. Aceasta ar acorda cetăţenilor UE un nou drept, considerat de europarlamentari ca o îmbunătăţire majoră, acela de a permite oricărei persoane care trăieşte în străinătate, pe teritoriul UE, să păstreze legături mai strânse cu ţara sa de origine şi să se sigure că prevederile naţionale specifice, cum ar fi legislaţia referitoare la darurile sau donaţiile date în timpul vieţii, sunt respectate.