Mintea prezidentului este bîntuită de stafii. Uaaahahahaha. De cînd i-a dispărut şuviţa, stafiile comunismului au căzut într-o adîncă plictiseală. Nu au cu cine şi cu ce să se mai hîrjonească. Nu mai există acel imbold şi suport moral. Cum să zic, acel zvîc caracteristic stafiilor şcolite prin diverse colţuri ale istoriei. Preocupat prea mult de lupta lui acerbă cu stafiile anemice din jurul său, prezidentul a abandonat crezul dominant al existenţei sale în fruntea unei naţiuni - lupta împotriva corupţiei. În fapt, o stafie actuală născută dintr-o grămăjoară de promisiuni electorale fîsîite. Sînt numeroase situaţiile în care îl vedem pe prezident extrem de agitat. În alte cazuri, iese la rampă calm şi, după o oră sau chiar mai puţin, se enervează brusc. E clar că stafiile nu-i dau pace. Pe ce pune mîna prezidentul se transformă în stafie. Uitaţi-vă cum s-a tras la faţă Partidul Democrat. Fostul, ca să zic şi să nu mă complic. Dintr-un partid ca stejarul a ajuns o stafie cu clopot liberalo-democrat la gît. Bre, beeee. Este că a luat-o pe urmele ţărăniştilor? Ăia, dacă vă amintiţi, stăteau, cît era ziulica doamnei Convenţia de mare, la capătul tunelului, aşteptînd să le pice mura-n gură şi para mălăiaţă. Dintre toate stafiile, Luminiţa de la capătul tunelului era gigea. Precum roiul de viespi, stafiile au năvălit peste domnul preşedinte. Care stafii? Alea de şi le confecţionează singur. Într-o zi, s-au auzit dinspre mare semnalele unor vapoare. Erau stafiile navelor din componenţa fostei noastre flote comerciale. În lumea noastră, sînt multe stafii cu ţignal. În politichie, însă, sînt şi stafii ale prezentului, care, desigur, au carnet de partid. Stafia prezentului are tupeul să revendice anumite posturi de conducere. Culmea tupeului, candidează şi oftează! Priviţi Parlamentul de sus, ca dintr-un avion în miniatură. Presupun că vă deranjează scaunele libere care atestă, în opinia unora, absenteismul de mare calibru. Cu alte cuvinte, unde-i locul liber este şi absentul. Eroare. Gravă eroare de pilotaj. În spaţiile respective mişună stafiile aleşilor noştri. Poate că de sus nu se vede nimic, dar pe culoarele instituţiei este o activitate parlamentară intensă. Ca şi politicienii în carne şi oase, stafiile Parlamentului poartă cu mîndrie mai departe obiceiurile moştenite din patru în patru ani. Se scobesc în nas? Da, se scobesc. Dorm în fotolii! Ohohoooo! Să fii dumneata sănătos, domnule alegător, stafia politică doarme de două ori mai mult decît politicianul la vedere. Stafia politică beneficiază de numeroase avantaje. De pildă, nu trebuie să meargă prin judeţele arondate, ci să bîntuie. Avem şi noi, în teritoriu, stafii politice care bîntuie după refrenul frunzei tăiate, în chinuri şi ţipete, la cîini. Tot ce urăşte prezidentul Băsescu se transformă în stafie numa’ bună de aruncat peste bord. Prin politichia noastră de doi lei mişună tot felul de umbre. Cine e cutare? Nu-l cunoşti? Nu se poate, doar este o umbră importantă în viaţa noastră politică! Un anonim? Nuuuuu, anonimul reprezintă o rasă mult mai evoluată printre politicieni. Anonimul e sfios. Pentru că nu a reuşit să doboare corupţia, după cum s-a angajat în urmă cu patru ani, prezidentul se bate cu fantomele termopanelor din dosare. Nu e de colea şi chiar la îndemîna oricui. E drept, sînt politicieni care se bat de muscă, dar ăştia nu au muşchii prezidentului…