Potrivit unui raport din 2005 al Oficiului de Cercetări privind Serviciile Secrete din fosta Germanie de Est, în perioada 1969-1972, STASI a avut contacte cu 43 de deputaţi din Germania de Vest. Raportul precizează că la 27 aprilie 1972, opoziţia creştin-democrată a iniţiat o moţiune de neîncredere faţă de cancelarul social-democrat, Willy Brand. Moţiunea nu a fost adoptată, iar ulterior s-a aflat că STASI a mituit mai mulţi parlamentari creştin-democraţi.

După prăbuşirea Zidului Berlinului, în anul 1989, STASI a distrus cea mai mare parte a dosarelor despre spionii străini, însă CIA a recuperat de la ruşi faimosul fişier Rosenholz ce conţinea numele complete ale spionilor plătiţi de serviciile secrete est-germane. Abia în anul 2003, după exercitarea unor presiuni multiple din partea autorităţilor de la Berlin, CIA a decis să înapoieze Germaniei o copie a dosarului, care este cel mai probabil incompletă. Studiind o copie a dosarului expediată de CIA, Oficiul a stabilit că din cei 496 de membri ai Bundestagului, aleşi în 1969, 43 erau "în contact" cu STASI. Dintre aceştia, 30 erau social-democraţi, zece creştini-democraţi, iar trei erau liberali, lideri importanţi ai celor trei grupuri parlamentare de la acea vreme. 90% dintre cei 43 de deputaţi ale căror nume figurează pe lista Stasi nu au fost "trădători", ci "victime", deoarece serviciile secrete est-germane se interesau de ei, deşi aceştia nu acceptaseră să colaboreze.