Mituirea insurgenţilor în schimbul păcii este o practică negată oficial, dar răspîndită relativ pe scară largă printre forţele NATO din Afganistan, susţin surse militare occidentale şi afgane, în timp ce Italia dezminte sus şi tare că a recurs la această metodă. Cotidianul britanic “The Times” afirmă că cei zece soldaţi francezi ucişi într-o ambuscadă Afganistan în august 2008 ar fi evaluat greşit riscul misiunii, deoarece italienii nu i-au avertizat că îi plăteau pe luptătorii Taliban pentru a menţine pacea în regiunea Sarubi, din aproapiere de Kabul. Într-un comunicat, Guvernul italian a dezminţit că “ar fi autorizat vreodată sau ar fi aprobat vreo formă de acordare de bani membrilor insurgenţei Taliban din Afganistan”. Un înalt responsabil militar afgan a lăsat însă să se înţeleagă altceva. “Ştiam că forţele italiene plăteau opoziţia armată din Sarubi pentru a nu fi atacate. Avem informaţii privind acorduri similare încheiate în provincia Herat, din vest, de forţele italiene din NATO aflate în zonă”, a declarat acest responsabil militar, sub acoperirea anonimatului. Şi purtătorul de cuvînt al armatei franceze din Kabul, locotenent-colonelul Jackie Fouquereau, a dat însă asigurări că ţara sa nu dă bani insurgenţilor.

O serie de oficiali occidentali şi afgani au afirmat, sub acoperirea anonimatului, că această practică, sensibilă din punct de vedere politic, este destul de răspîndită în cadrul forţelor NATO din Afganistan. O sursă militară occidentală a menţionat chiar plăţi efectuate de soldaţii canadieni staţionaţi în violenta provincie Kandahar, din sud, în timp ce un alt ofiţer a vorbit despre practici similare ale armatei germane în nord, la Kunduz. “Multe dintre ţările membre NATO ai căror soldaţi acţionează în zonele rurale din Afganistan îi plătesc pe insurgenţi pentru a nu fi atacaţi, cu excepţia britanicilor, americanilor şi a operaţiunii Enduring Freedom, aflată sub comandament american”, a explicat înaltul responsabil militar afgan. Acesta susţine că “mai mult de jumătate dintre forţele NATO desfăşurate în zonele rurale afgane au astfel de acorduri de a plăti, pentru a-şi asigura în schimb liniştea”. Fără să ofere detalii precise privind amploarea practicii, un ofiţer occidental spune că “metoda nu este foarte valoroasă şi nu este recunoscut oficial. Nimeni nu îndrăzneşte să vorbească deschis despre această practică, ne este puţin ruşine. Se poate strica dintr-o dată comunicarea dintre fosta unitate aflată la faţa locului şi noua unitate care a dezvăluit practica, ceea ce s-ar fi putut întîmpla între italieni şi francezi”, explică ofiţerul.

Potrivit cotidianului “The Times”, serviciile secrete italiene au dat zeci de mii de dolari comandanţilor Taliban şi liderilor militari locali, pentru a menţine pacea în regiunea Sarubi, pentru care italienii erau responsabili, înainte de a fi înlocuiţi de francezi. Soldaţii francezi se aflau de numai o lună în regiune, cînd zece dintre ei au fost ucişi şi alţi 21 răniţi, la 18 august 2008, într-una dintre cele mai sîngeroase ambuscade organizate de insurgenţi împotriva forţelor internaţionale. Comunicatul autorităţilor italiene dezminte, de asemenea, că ambasadorul SUA la Roma a transmis Guvernului Berlusconi, la începutul lunii iunie 2008, o reclamaţie formală din partea ţării sale în legătură cu plăţi ipotetice în favoarea insurecţiei Taliban. Cu 3.250 de militari, contingentul italian este cel de-al şaselea ca importanţă în rîndul celor 100.000 de militari străini staţionaţi în Afganistan.

Oficiali din cadrul serviciilor de informaţii americane au fost uluiţi cînd au descoperit, prin intermediul conversaţiilor telefonice interceptate, că italienii mituiau militanţi, în special în provincia Herat. Scopul plăţilor era să prevină victimele italiene care ar cauza dificultăţi politice în ţară. În iunie 2008, cu cîteva săptămîni înaintea ambuscadei, ambasadorul SUA la Roma a transmis un protest diplomatic Guvernului condus de Silvio Berlusconi, cu privire la aceste acuzaţii, referitoare la “tactica” utilizată. O sursă de rang înalt din cadrul serviciilor de informaţii occidentale de la Kabul a exprimat critici dure. “Este o foarte mare ruşine. NATO în Afganistan este o construcţie suficient de fragilă şi fără aceste probleme ascunse. Italienii trebuie să răspundă faţă de multe lucruri”, a declarat sursa.

Păreri împărţite în legătură cu strategia americană

Strategia împotriva insurecţiei în Afganistan ar putea reuşi, potrivit unor experţi intervievaţi de Comisia pentru Servicii Armate din Camera Reprezentanţilor, dar beneficiile nu sînt garantate pentru SUA, în opinia altora. Generalul american în rezervă John Keane, fost adjunct al şefului Statului Major, susţine că rezultate viabile în Afganistan se pot înregistra în doi pînă la trei ani. Forţele afgane urmează să ajungă la numărul de 234.000 de membri în 2010 şi în final la 400.000, dar acest lucru nu se va întîmpla înainte de 2013 sau 2014, cel mai devreme. Congresmenii i-au convocat pe aceşti experţi miercuri, zi în care preşedintele american Barack Obama prezida un al cincilea consiliu de război asupra Afganistanului, înainte de a decide o nouă strategie. Sarcina preşedintelui este complicată de situaţia controversată a alegerilor afgane, tensiunile din Pakistanul vecin şi disensiunile în opinia publică americană şi Congres privind trimiterea sau nu de trupe.

Cert este că purtătorul de cuvînt al NATO a salutat decizia Marii Britanii de a trimite efective suplimentare în Afganistan şi le-a cerut celorlalte ţări aliate să îi urmeze exemplul. În cadrul forţei internaţionale comandate de NATO (ISAF), contingentul britanic este al doilea ca importanţă după cel al SUA (circa 32.000 de militari) din totalul de 67.000 de militari. La următoarea reuniune prevăzută la 22 şi 23 octombrie la Bratislava, miniştrii Apărării ai celor 28 de ţări membre NATO se vor concentra asupra punerii în aplicare a unei noi abordări politico-militare globale decît asupra problemei efectivelor suplimentare din Afganistan. “Situaţia militară din Afganistan este gravă şi disperată şi constituie o urgenţă majoră”, sînt cuvintele comandantul contingentului canadian mobilizat în această ţară, generalul Jonathan Vance.