Dacă am lua în considerare doar taxele de mediu pe care statul se încăpățânează să le perceapă, am fi tentați să credem că aleșii și numiții lor sunt chiar interesați de soarta florei și faunei. Celelalte programe ne dau însă de gândit... Să luăm, de exemplu, faptul că suntem obligați să plătim sume în plus pentru energia verde pe care o generăm cu eolienele, dar care nu a fost ani la rând introdusă în sistemul energetic național. Sau faptul că, în loc să promoveze modernizarea transportului public, statul e mai aplecat spre sponsorizarea programului „Prima mașină“. Da, ați citit bine, nu e „Prima bicicletă“...

De câțiva ani, statul suține că moare de grija mediului înconjurător. O știe orice român care a vrut să își cumpere mașină și s-a lovit în primă fază de exorbitanta taxă de primă înmatriculare, transformată mai apoi în "taxă de mediu". Înainte să te grăbești să iei apărarea statului, gândește-te că niciuna dintre cele două taxe nu a fost impusă pe bune întru apărarea mediului. Prima variantă a birului a apărut în Legea 343 din 2006, un act normativ menit, la nivel declarativ, să primenească parcul auto îmbătrânit al României. Conform acestei legi, oricine cumpăra mașini la mâna a doua plătea o suprataxă la "prima înmatriculare în țară", care varia în funcție de vechimea și capacitatea cilindrică ale autovehiculului. Suprataxa putea ajunge în cazul mașinilor de teren, de exemplu, și la 16 - 20.000 de euro (câteodată mai mult decât prețul de achiziționare a mașinii la mâna a doua). Dacă luai mașină nouă, nu mai plăteai nimic extra. Și uite-așa erai încurajat să iei autovehicule la țiplă. Dacă n-ai ști că la vremea inventării legii era premier Călin Popescu-Tăriceanu, care pe atunci patrona mai multe firme unice importatoare de motociclete și autovehicule noi-nouțe, ai zice că totul a fost dezinteresat și spre binele nostru, al tuturor.
Păi cine își permitea atunci să cumpere mașini noi, plecând de la 7.000 de euro? Salariul MEDIU BRUT (nu minim) pe economie era de 1.200 de lei, iar netul de vreo 900 lei. La o rată de schimb de aproximativ 3,5 lei/euro, practic salariul mediu net era de aproximativ 250 de euro. Cu banii ăștia, poftiți de vă luați mașini (nu la mâna a doua) de la Tăriceanu. Nu mai vorbim de cei cu salariul minim, care era de 330 de lei (90 de euro).
Birul impus de Tăriceanu a fost abolit de instanțe câțiva ani mai târziu, pe motiv de dublă impozitare, dar guvernanții (oricare au fost ei din 2006 încoace) au găsit o soluție să păstreze sursa de venit la bugetul de stat. Au transformat-o în taxă de mediu, pe care o plătești fie că iei mașină nouă, fie că iei o rablă din o mie nouă sute... marți. Cum ne asigurăm că banii pe care îi dăm în contul "taxei de mediu" sunt folosiți pentru protecția mediului? Folosim aceeași metodă ca și în cazul contribuțiilor către sistemul sanitar. În traducere, nu putem să verificăm pentru că, nu-i așa, statul face ce vrea cu banii noștri (și, după cum ne-am obișnuit, statul nu vrea decât binele aleșilor în funcție, oricare ar fi ei).
Dar, să fim serioși, cuantumul taxelor de mediu, oricât de piperat este, nu reflectă grija reală a statului pentru mediul înconjurător. Acesta este doar un indicator al faptului că aleșii au mai găsit o metodă să ne stoarcă de bani. Și în Evul Mediu se percepea un bir pe fumărit (variabil în funcție de numărul de hornuri de pe fiecare casă, deși pe atunci nu se inventase încă protecția mediului). Dacă statului îi pasă atât de tare de floră și faună, de ce majoritatea generatoarelor eoliene de electricitate, cele mai multe plantate în Dobrogea, merg în gol și nu sunt racordate la sistemul energetic național? De ce plătim bani în plus la Enel pentru că avem energie verde? De ce aleșii noștri au în plan introducerea unui program "Prima mașină", prin care ar urma să subvenționeze achiziționarea de autovehicule personale pentru adolescenți? Știți, domnule stat, mașinile… poluează! Ați putea propune, în schimb, programul "Prima bicicletă". Poate că așa stau adolescenții mai mult în parcuri, mai puțin pe scaune, mai mult în natură, mai puțin la volan. Din câte am văzut pe la televizor și am citit prin ziare, nimic bun nu vine din combinația imatur - bolid - teribilism. Poate doar niște organe donate. Dar cu ce preț? Sau poate, în loc să subvenționezi primul sicriu cu stemă auto, mai bine ai pune un ban în buzunarul autorităților locale care vor să modernizeze transportul în comun. Să-l facă mai civilizat. Închipuie-ți asta: troleibuze fără izuri, călători din toate păturile sociale, funcționari care merg la muncă pe bicicletă… Sună prea, mmm, nordic?
Corect, mai bine facem ceva românesc, nu-i așa? Să fie prima mașină, să se dea la toată lumea. Ș-apoi, urmează primul memoristic cu primele manele pentru care să plătește drepturili dă aiuritor d-ăla! După care facem un protest pentru protecția mediului la care fiecare participant să vină cu câte o crenguță proaspăt ruptă din copacii din parc. Nu râdeți… niște ONG-iști pro-mediu au lansat moda în Constanța, acum vreo 6-7 ani.