De la Stat, copiii cu dizabilități primesc, lunar, aproximativ 1.700 de lei. Pentru creșterea și educația lor este necesară o sumă minimă de 2.000 de lei. Aritmetica supraviețuirii este simplă și iese pe minus în acest caz. Ce artificii fac părinții care au un copil cu handicap și cum arată o zi obișnuită din viața unui copil care luptă în fiecare zi doar pentru a putea spune un cuvânt sau pentru a sta în picioare, aflați din materialul de mai jos.

Cum reușești să crești un copil cu dizabilități cu doar 1.700 lei pe lună? Doar îl ții în viață. Nimic mai mult. La nivel teoretic, există numeroase beneficii pentru copiii cu handicap din România, însă ele sunt insuficiente. Ca bani, aceștia primesc o alocație ceva mai mare decât ceilalți copii și unele sume de bani suplimentare, în funcție de gradul de handicap în care sunt încadrați. Dreptul la educație se realizează, cel puțin pe hârtie, în școli speciale sau în școlile de masă, dar și acasă, aceștia având posibilitatea legală să facă școală la domiciliu. Ei pot intra gratuit la muzee, spectacole și pot avea un câine însoțitor, dacă e cazul, care are voie să intre în toate locurile publice și în mijloacele de transport.

CUM ARATĂ VIAȚA UNUI COPIL CU DIZABILITATE?

În cel mai fericit caz, acela în care părintele (căci de cele mai multe ori, copilul rămâne cu un singur părinte, mama, de obicei, pentru că tatăl cedează unui viciu - băutură, jocuri de noroc sau femei) a găsit formula de reabilitare parțială a copilului, o zi obișnuită arată cam așa. Dimineața - 4 ore de școală - specială sau normală. Dacă mama este și însoțitor, și de obicei este, ea va fi alături de copil pe parcursul acestor ore. Urmează un drum acasă, masa de prânz, și apoi terapiile - logopedie, kinetoterapie, hidroterapie, terapie ocupațională, consiliere și orientare școlară și profesională, psihodiagnoză și câte altele. Nu toate odată, câte una - două pe zi, dar efortul psihic și fizic este enorm. Ca să nu mai spunem de cel financiar. Seara vine doar cu o oboseală cronică, o masă subțire și somn profund, pentru ca a doua zi să o ia de la capăt. Deși pare redundant procesul, dacă ai răbdare și perseverezi, rezultatele se văd.

Dar să revenim la aspectul financiar. Copiii cu handicap, inclusiv cei cu handicap de tip HIV/SIDA, au dreptul la o alocație lunară în cuantum de 200 lei până la vârsta de 18 ani, conform Legii privind alocația de stat pentru copii nr. 61/1993. Pe lângă asta, ei beneficiază și de o alocație lunară de hrană, calculată pe baza alocației zilnice de hrană prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 903/2014 (adică 16,6 lei pe zi). Aceeași Lege nr. 448/2006 prevede că ei au dreptul la un buget personal complementar lunar, indiferent de veniturile familiei, astfel: 106 lei pentru cei cu handicap grav, 79 de lei pentru cei cu handicap accentuat și 39 de lei pentru cei cu handicap mediu.

De asemenea, în același act normativ se mai prevede că părinții copiilor cu handicap grav pot opta între un asistent personal sau primirea unei indemnizații lunare. Dacă optează pentru suma de bani, atunci ei vor primi lunar valoarea salariului net al unui asistent personal debutant cu studii medii, adică aproximativ 1.000 lei pe lună.

În plus față de aceste sume de bani, părinții copiilor cu handicap pot primi indemnizația de creștere a copilului sau stimulentul de inserție simultan cu alocația copilului, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. La un calcul rapid, vedem că suma maximă obținută de tandemul copil-părinte se ridică undeva la aproximativ 1.700 lei.

BALANȚA ÎNCLINĂ SPRE CHELTUIELI

Credeți cumva că această sumă acoperă cheltuielile de creștere, întreținere și recuperare a unui copil cu orice fel de dizabilitate? Nicidecum. Și iată de ce. Terapiile de tip kinetoterapie, logopedie, hidroterapie, terapie ocupațională, consiliere și orientare școlară și profesională, psihodiagnoză și altele sunt considerate servicii suplimentare, iar școala nu le asigură. Astfel, deși esențiale în dezvoltarea viitoare a copilului, ele sunt suportate de părinte (în cazul în care acesta are de unde). Dacă socotim doar câte o ședință din fiecare pe săptămână (deși un program pentru a da rezultate ar trebui să însemne cel puțin două tipuri de terapii complementare, de câte două ori pe săptămână), asta ar însemna că, pe săptămână, cheltuielile cu aceste terapii se ridică la aproximativ 200 lei, iar pe lună la 800 lei. La acestea se adaugă și costurile pentru rechizite, materiale de birotică şi papetărie solicitate de şcoli, transport și fondul clasei, costurile legate de îmbrăcăminte, încălțăminte, mâncare, medicamente. Lunar, dacă totul s-ar desfășura ca la carte, cheltuielile cu un astfel de copil se ridică la încă aproximativ 2.000 lei, în cel mai fericit caz.

Educaţia ar trebui să fie gratuită conform reglementărilor legale. Cu toate acestea, costurile educaţiei pentru copiii cu dizabilități din învățământul de stat, potrivit părinţilor, se situează între 4.000 euro (minim) şi 12.000 euro (maxim), numai terapia ABBA pentru un copil cu autism poate ajunge la 2.000 euro pe lună.

Ce întâmplă cu copiii ai căror părinți nu au posibilități? Sunt condamnați la supraviețuire!

Dacă aveți cazuri concrete și v-ați lovit de astfel de probleme, dar și de alte nesemnalate aici, vă așteptăm pentru a le găsi o soluție împreună autoritățile competente sau, măcar, pentru a le aduce în atenția publicului larg. Ne puteți scrie pe adresa office@telegrafonline.ro, alina.cristea@telegrafonline.ro sau andreea.rogoveanu@telegrafonline.ro.