Guvernul a dat aviz nefavorabil proiectului de lege privind înființarea Fondului Special pentru Jurnalismul de Investigație, prin care ziariștii și persoanele care dezvăluie acte de corupție ar fi primit 2% din prejudiciul recuperat, ceea ce înseamnă că statul nu are nevoie de bani, nu-i așa? Altfel, de ce ar refuza autoritățile ca jurnaliștii să investigheze mai cu spor, făcând munca Fiscului, Antifraudei, DNA-ului și Corpului de Control? Nu e ca și cum acei 2% ar fi venit din solda miniștrilor, ci din prejudiciile recuperate, adică din banii în plus intrați în bugetul de stat. Oricum, nu pot să ne spună că Fiscul și restul găștii vesele cu atribuții de control își face treaba cu brio. Încasările din acest an sunt jalnice, iar succesul unor măsuri viitoare (precum reducerea CAS) se bazează de restructurarea cu succes a ANAF. Chiar ar fi atât de rău ca presa, câinele de pază, să fie și remunerată atunci când „mușcă“ din corupți și evazioniști? Probabil că statul se teme că jurnaliștii vor munci mai cu spor, dacă ar ști că primesc 2% din prejudiciu și, de ce nu, și-ar îndrepta antenele și spre curtea sa (nu că n-ar face deja asta...). Interesant este că, deși refuză proiectul, Guvernul nu se jenează să cheltuie bani grei (din banii contribuabililor) pe alte tâmpenii, precum sticle de Cola cu cameră video, pentru angajații DNA, sau sticle de Cola pur și simplu, pentru răcorirea miniștrilor. Ce să mai vorbim despre noul Serviciu Secret din cadrul DNA, pentru care statul urmează să plătească 12 milioane de lei pe an! Unul dintre inițiatorii proiectului respins, deputatul PP-DD Tudor Ciuhodaru, rezumă foarte bine situația: „Proiectul nu presupune cheltuieli bugetare şi nici crearea de instituţii speciale. El reprezintă un instrument de luptă împotriva corupţiei instituţionalizate şi permite limitarea presiunilor politicului în activitatea jurnalistică, prin sprijinul financiar acordat ziarismului de investigaţie. Dar văd că Guvernul preferă să ţină în lesă câinele de pază al democrației, pentru că e greu de crezut că un jurnalist prost plătit şi aflat în permanenţă sub ameninţarea pierderii locului de muncă va mai avea resursele de a se aventura în anevoioasa luptă de dezvăluire a actelor de corupţie“.