De câţiva ani, de când scriu editorialul, aproape zilnic, la Telegraf, folosesc expresia „statul poliţienesc”, dar ea a devenit, treptat, din ce în ce mai puţin relevantă, căci lucrurile s-au agravat de la o zi, la alta. Acum, ca urmare a comunicatului DNA în cazul Liviu Dragnea, ce dezvăluie o realitate aproape înfricoşătoare, mi-am dat seama, cu destulă întârziere, că România din perioada lui Traian Băsescu nu mai este un stat poliţienesc, ci mult mai rău! Această ţară, sub regimul Băsescu, a devenit un stat de-a dreptul „securistic”, dacă limba română suportă un asemenea adjectiv inventat...

Analiza comunicatului DNA i-a făcut pe ziarişti să înţeleagă că pe durata suspendării preşedintelui revenit în exerciţiu, ca şi în ziua referendumului, întreaga echipă de campanie a USL- ului a fost monitorizată în timp real de serviciile speciale autohtone, atât prin interceptări telefonice, cât şi prin filaj. Altfel nu se puteau cunoaşte unele dispoziţii date de Liviu Dragnea, până în cel mai mic amănunt, sau strategiile locale de care a uzat USL- ul în timpul referendumului. Gravitatea acestei descoperiri este, pur şi simplu, halucinantă!

Cu alte cuvinte, serviciile secrete nu au lucrat pentru securitatea naţională şi siguranţa statului român, ci pentru o persoană privată care era, la acel moment, preşedintele suspendat. Prin absurd presupunând, aşa ceva ar fi fost posibil doar dacă erau dovedite juridic intenţiile unei „lovituri de stat”, ceea ce nu a fost cazul... Această realitate incredibilă trebuie supusă discuţiilor din CSAT, căci dovedeşte indubitabil că România a ajuns un stat securistic, exact ca pe vremea stalinismului! UE nu ştie nimic? SUA nu au aflat? Adică acei cărora le-a mulţumit Băsescu...