O MIZĂ DE 610 MILIOANE EURO. Preţul minim pentru o acţiune Petrom este de 0,3708 lei, a decis Guvernul, la recomandarea intermediarului tranzacţiei, un consorţiu condus de banca de investiţii Rennaisance Capital. Preţul maxim de vânzare a fost stabilit la 0,4600 lei/acţiune şi, astfel, dacă se vinde întregul pachet de 9,84% din capitalul Petrom (peste 5,57 miliarde acţiuni), statul va încasa între 483 şi 610 milioane euro. Oferta constă din două tranşe - una de retail, de 15%, destinată persoanelor fizice, şi una instituţională, de 85%, la care au acces investitorii care nu sunt persoane fizice. Acţiunile sunt intermediate de casele de brokeraj BT Securities, Bancpost, EFG Eurobank Securities, Romcapital şi CEC Bank. Oferta de vânzare va fi considerată „reuşită” în condiţiile în care se vând cel puţin 80% dintre titlurile oferite. În caz contrar, listarea la bursă a acţiunilor Petrom va fi reluată în 2012. Singurul care a spart gheaţa în cazul mega-vânzării a fost ministrul Economiei, Ion Ariton, care a declarat că Executivul se aşteaptă ca statul să încaseze mai mult decât 0,3708 lei/acţiune. „Semnalele din piaţă sunt bune”, a declarat Ariton, bazându-şi afirmaţiile pe faptul că perioada de exploatare a OMV-Petrom în bazinul Mării Negre a fost prelungită cu încă cinci ani. În concesiunea pe 30 de ani, Petrom este asociată cu gigantul Exxon.

VÂNZARE ÎNTRE PRIETENI. Şi totuşi, de ce atâta linişte? De mai bine de un an, guvernanţii se laudă în faţa FMI că vor vinde pe bursă titluri de stat, pentru a atrage investitori, iar acum, când prima listare chiar are loc, iar la mijloc sunt 600 milioane euro, nimeni nu mai zice nimic. Ar fi trebuit să se mute şi Boc şi cei de la Economie şi Finanţe în studioul unei televiziuni, să promoveze listarea şi să ia pauze doar de somn, mâncare şi, posibil, cursuri de aducere la realitate. Nu putem decât să înţelegem că vânzarea se face la mica înţelegere, ca între „cunoscuţi” şi „prieteni” şi că cei care se vor alege cu titlurile Petrom nu vor ajuta cu nimic România. O altă explicaţie ar fi că, în cele din urmă, a aflat şi Boc că suntem de fapt săraci lipiţi şi probabil s-a gândit că titluri la cel mai mare monopol din piaţă nu ne interesează atât de mult ca o promoţie la zahăr sau la ulei.

Cum se face?

În Polonia, listările şi privatizările companiilor de stat s-au făcut într-o transparenţă deplină. Guvernul s-a axat în special pe cetăţeni, convingându-i să îşi bage economiile în firme de stat şi oferind discounturi investitorilor de talie mică şi medie. A vândut pachete de 10 - 30%, la companii care au crescut ulterior, astfel încât oamenii au căpătat încredere şi au mai investit şi în alte companii. Drept urmare, Polonia este unde este, iar România se află într-un al doilea acord cu FMI şi este ocolită de investitori, care nu se lasă convinşi de o creşteri de 0,7% ale economiei şi nici de promisiunile unui Guvern care pare incapabil să înveţe.