Păruiala din PDL Constanţa este în toi. După înjurăturile din culise, cu trimiteri frecvente la origini şi identificarea părinţilor, s-a trecut la atacuri directe cu umbrela şi diverse alte ustensile de plajă. Noroc că s-a desfiinţat solarul! Combatanţii din partidul portocaliu ştiu să ţintească exact în moalele capului, obiectivul suprem constituindu-l lovitura decisivă. Apropierea alegerilor pentru şefia organizaţiei judeţene a încins spiritele, fără a mai pune la socoteală efectele de deranj general desprinse din pilda cotidiană a insolaţiei estivale. Cele două mari grupări din PDL Constanţa, cu Maria Stavrositu pe un flanc şi cu Mircea Banias pe celălalt flanc, se raşchetează reciproc, subţiind consistent partidul. În curând, o să mai rămână din el o simplă foiţă de ţigară, dacă nu cumva, la nivel naţional, o să dispară precum PNŢCD! În anumite momente istorice, certurile din PDL au căpătat un oarecare accent casnic. O dovedesc din plin temele abordate de certăreţi, care, repet, în anumite momente istorice, par să se fi adunat în jurul unui bătător de covoare. Reflexul de a lovi sub centură, în cazul nostru, pe sub bătător, s-a conservat corespunzător, cu toate că nimeni nu este de la PC. În numele acestui reflex, adversarii declaraţi şi nedeclaraţi, după ultimul recensământ din partid, ai lui Banias, au trecut la formele dezvoltate de diversiune. Este limpede că se încearcă forţarea unui KO. Atenţie, chiar înainte ca adversarii să urce în ring! Deloc întâmplător, pentru că, la noi, realitatea înconjurătoare vorbeşte de la sine despre starea de putrefacţie în care a ajuns societatea, în ultimele zile, s-au înteţit atacurile murdare îndreptate împotriva lui Banias. În deplină concordanţă cu reflexul de a lovi sub centură, asistăm la un alt fenomen penibil. Din păcate, în ansamblu, tot ceea ce se întâmplă în PDL, nu numai la Constanţa, poate fi caracterizat ca fiind penibil. Unele ieşiri la rampă ale principalilor protagonişti dezvoltă din abundenţă un umor involuntar de o rară consistenţă. O caracteristică firească pentru un partid care musteşte de poeţi, înclinaţi spre opere dedicate Mariei, povestitori şi cântători pe nas. Pe cei mai mulţi dintre ei i-am cunoscut în perioada în care se împărţeau, la nivel judeţean, posturile de conducere. Pe alţii, Iorguş, Mitrana, Mitroi etc., îi ştim din perioada în care încercau să înalţe câte un zmeu în PSD. În peisajul portocaliu, Maria Stavrositu ocupă un loc aparte. Îmi place să repet ceea ce am mai spus până acum. Domnia sa se crede a fi prelungirea orgoliilor blonde invocate de Elena Udrea. Chiar dacă, într-un moment, poate, de delăsare, a ratat câteva oportunităţi evidente. Citez: promovarea pantofului de lux cu toc în fruntea organizaţiilor de femei, promovarea andrelelor în discuţiile de la om la om din partid, premierea alegătorilor creduli în portocaliu cu gogonele puse de doamna Udrea, organizarea primului miting împotriva lui Banias pe biciclete, trasarea unei treceri de pietoni între organizaţia judeţeană şi cea municipală, montarea unui singur interfon între cele două sedii, organizarea unei seri omagiale dedicate lui Mircea Iustian, deschiderea unei secţii de rugby la municipiu etc. După prelungite vocalize şi o gargară gen Elena Udrea, doamna Stavrositu s-a răstit la Banias, dându-i de înţeles că, dacă se enervează, s-ar putea să-i ia faţa la alegerile pentru şefia organizaţiei judeţene! O fi apărut vreo directivă nouă!