REACŢIA BURSELOR Euro s-a apreciat pe pieţele asiatice, iar activele „defensive”, cu un grad ridicat de siguranţă, au scăzut, imediat ce miniştrii de Finanţe din zona euro au anunţat aprobarea celui de-al doilea acord de finanţare externă pentru Grecia. În schimb, bursele nu au reacţionat la fel de bine, închizând în scădere sau incert, cum a fost cazul la Bucureşti. Evoluţia negativă reflectă clar temerile investitorilor că acordul cu Grecia nu este decât o soluţie pe termen scurt. În plus, statul elen va fi nevoit să ia noi măsuri dure de austeritate, care distrug orice şansă de revenire economică. Acordul anterior, semnat în 2010, i-a scos pe greci în stradă, din cauza tăierilor de salarii şi majorărilor de taxe. Nu e de mirare deci că ţara este într-un declin constant. În trimestrul IV din 2011, PIB-ul Greciei a scăzut cu 7%, faţă de anul precedent, iar rata şomajului a sărit de 20%. Sectorul de retail a scăzut cu aproape 9%, iar producţia industrială a încetinit cu 12,4%. Şi, în tot acest timp, datoria publică a Greciei a ajuns la cote de-a dreptul ştiinţifico-fantastice - 159,1% din PIB.

UN MESAJ GREŞIT Este lesne de intuit de ce pieţele nu au reacţionat prea bine la anunţul european. În fapt, mesajul transmis este unul greşit. Practic, salvarea Greciei înseamnă că poţi cheltui şi acumula datorii în voie, poţi ignora complet faptul că evaziunea fiscală şi economia neagră au devenit lege. Dacă te duci dracului, UE vine şi te salvează, ştergând cu guma magică câteva sute de miliarde de euro din datorie (cam ce se întâmplă şi la noi, când arieratele companiilor de stat sunt tăiate cu pixul sau mouse-ul, prin voia Statului). Oricum, analiştii rămân reticenţi faţă de şansele Greciei de a se salva, mai ales că noul acord este extrem de firav şi poate deraia oricând.

ÎNTRE TIMP, ÎN ROMÂNIA... Situaţia nu mai prezintă la fel de multe minusuri ca în 2010 - avem creştere economică, şomaj sub media UE, creştere a consumului şi producţiei industriale şi o datorie publică de 33,3% din PIB. Desigur, procentele sunt mici, cam ca noi, iar pericolul electoral pândeşte la fiecare colţ. În plus, România începe să plătească şi împrumutul luat de la FMI, dar nu urmează metoda clasică a ratelor lunare. Practic, vom achita doar dobânzile, iar sumele din principalul creditului vor fi înlocuite cu sumele atrase de pe pieţele financiare. În termeni tehnici, sumele vor fi „rostogolite”, dar la dobânzi mai mari decât cele percepute de FMI. România trebuie să plătească câte 637 milioane euro, în 6 august şi 6 noiembrie, şi încă 250 milioane euro în 21 decembrie. În total, factura din 2012 se ridică la 1,5 miliarde euro, bani care trebuie să vină din emisiunile de obligaţiuni, cu scadenţă în 2015 - 2017.