Hotărât lucru, acest guvern vrea să-şi facă ieşirea din criză economică şi financiară prin sacrificarea celor mai vulnerabile categorii sociale: pensionarii şi bugetarii. Nu încape nicio îndoială că situaţia este mult mai gravă decât ştim noi. A declarat-o chiar guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, singurul om ce pare neatins de molima politică ce acoperă criza de azi. O sugerează chiar şi delegaţia FMI, care ezită să accepte angajamentul guvernului că va face reduceri, iar banii economisiţi se vor duce spre investiţii. Cabinetul Băsescu, în care Emil Boc joacă doar un rol figurativ, de băieţel trimis după ţigări şi gheaţă de comandant, tocmai şi-a susţinut prima corigenţă în faţa naţiunii. Incapabil să relanseze economia prin măsuri de relaxare fiscală, groparul celor peste 200.000 de firme ucise de mizeria numită impozit minim, acest guvern a fost scos din oala cu smoală în care fierbea la foc mic de acelaşi om cu furca. După şase ani în fruntea statului şi un an jumătate de când manipulează tot soiul de cabinete fantomă, de la Boc 1, 2, 3, 4 la Croitoru şi Negoiţă, Traian Băsescu iese şi afirmă senin că ţara e în mare nenorocire. Că nu se mai poate continua aşa, că nu mai sunt bani de pensii, că aparatul de stat e supradimensionat. Niciun cuvinţel despre cine e vinovat pentru această situaţie şi pentru perpetuarea ei, lipsa unor decizii care să nu fi adus ţara în această situaţie. Am înţeles de la onor împăratul popular că de vină sunt alţii. În niciun caz ei, care ţin frâiele puterii de atâta amar de vreme. Cei mai vinovaţi sunt cei angajaţi la stat. Drept pentru care, un sfert de salariu le este tăiat. Medici, asistente, profesori, învăţători, educatori, pompieri, militari şi alţii ca ei vor primi o lovitură în plex la fluturaşul de salariu pe luna iulie. Şi pentru că sunt destui în ţară care jubilează în prostia lor că „la stat lucrează doar nenorociţi şi bine le face”, nu pot decât să le doresc să ajungă pe mâna unui medic ce tocmai i s-a tăiat salariul. Lor şi conducătorilor care au luat aceste decizii. Blamarea in corpore, generalizarea în condamnare a celor care şi-au găsit o slujbă la stat e sportul preferat al acestui regim diversionist pe care îl trăim de ceva ani. Nu sunt de vină ei, că au dispus aceste angajări, că le-au semnat şi aprobat. De vină sunt oamenii care şi-au găsit un loc de muncă. Poate o parte dintre ei nu-şi fac treaba cinstit, poate alţii sunt angajaţi pe relaţii şi pile. Dar nu poţi generaliza că 1,4 milioane de slujbaşi sunt nişte nenorociţi. Altfel ne întoarcem la apucăturile anilor ’50, de condamnare a unor întregi categorii socio-profesionale. N-aş vrea să fiu în pielea unei familii de bugetari cu un copil sau doi şi rată la bancă. Preşedintele tuturor românilor tocmai le-a făcut cadou o tăiere cu 50 la sută a veniturilor, 25 de la fiecare. Pentru că sunt mai tineri şi suportă multe, angajaţii la stat vor înghiţi în sec, vor merge înainte şi se vor gândi la ziua de mâine. Dacă rămân cu locul de muncă… Drama este însă la pensionari. Din 5,5 milioane, mai bine de 4 milioane au pensii până în 1.000 lei. Din acest venit de subzistenţă trebuie să plătească întreţinerea, medicamentele, mâncarea. Să le tai din aceşti bani 150 lei e ca şi cum le-ai cere să-şi reducă fiecare, după voinţă, câţiva ani din viaţă. Pentru că i-a numit de câteva ori în mod absolut dispreţuitor „asistaţi social”, oamenii maturi şi vârstnici primesc acum din partea preşedintelui României expresia adevăratelor sale sentimente faţă de ei. Deşi putea să dispună sistarea achiziţiilor publice de miliarde de euro, cu toate că ar fi putut pune pumnul în gura mafioţilor şi contrabandiştilor care fac evaziune de zeci de miliarde de euro în România, puternicul Băsescu a preferat să se lupte cu angajaţii la stat şi pensionarii. Într-adevăr, nu Boc, Udrea, Berceanu şi Videanu sunt de vină pentru halul în care arată ţara, pentru gaura din buget, pentru lipsa investiţiilor şi incapacitatea de relansare economică. Adevărul e unul singur: pensionarii sunt de vină pentru situaţia României. Sunt prea mulţi, prea avuţi şi sâcâitori. În plus, prin tăierea salariilor copiilor lor, le dăm o mână de ajutor să se îndrepte spre o lume mai bună… Aşa să-i ajute Dumnezeu pe cei care au luat aceste decizii.