La persoanele sănătoase, ovarele sunt compuse din celule care se multiplică în conformitate cu cerințele organismului. Celulele care se formează în afara nevoilor sunt anormale, acestea fiind denumite tumori. Tumorile pot fi benigne sau maligne.

De exemplu, chisturile ovariene pline cu lichid observate la femeile sub 30 de ani sunt benigne. Acestea fie dispar singure, fie pot fi îndepărtate prin operație dacă este necesar. Tumorile benigne nu invadează țesuturile din jur, dar tumorile pe care le numim maligne invadează atât ovarele, cât și țesuturile înconjurătoare. Cancerul ovarian se poate răspândi în abdomen, la intestine, stomac, și chiar în zonele îndepărtate ale corpului prin căile sanguine și limfatice. O astfel de răspândire este denumită metastază. Există mai multe tipuri de cancer ovarian. Cel mai frecvent este cancerul ovarian epitelial, iar celelalte tipuri de cancer ovarian sunt foarte rare. Incidența cancerului ovarian epitelial la femei este de aproape 1 la 55.

POATE FI CANCERUL OVARIAN DIAGNOSTICAT DEVREME?

“Cancerul ovarian este un cancer care poate fi tratat atunci când diagnosticul este precoce. Cu toate acestea, deoarece în stadiile incipiente boala nu provoacă niciun simptom, diagnosticul este pus când boala este avansată. Din acest motiv, se observă că ratele de mortalitate în cazul cancerelor ovariene sunt mai mari decât în cazul tuturor celorlalte forme de cancer ale organelor de reproducere. La o clasificare a bolilor de cancer care provoacă decesul la femei, cancerul ovarian se află pe locul patru”, explică doctorul oncolog Sadi Kerem Okutur de la Grupul Internaţional de Spitale Medical Park din Turcia.

SIMPTOME “S-a menționat dificultatea diagnosticării timpurii. Cancerul poate avansa foarte mult până la apariția primelor simptome. Pacientele pot acuza balonare, senzație de gaze, disconfort în jumătatea inferioară a abdomenului, scăderea poftei de mâncare sau senzația de plenitudine. Indigestia, greața, pierderea în greutate pot atrage atenția. Tumora crescută poate apăsa pe organele vecine provocând nevoia de a urina frecvent. Mai rar, pot apărea sângerări vaginale. Acumularea de lichide în abdomen poate duce la balonare, iar acumularea de lichide în lobii pulmonari poate duce la dificultăți de respirație”, spune doctorul oncolog.

DIAGNOSTICUL CANCERULUI OVARIAN

Pacienta este consultată de medic după efectuarea anamnezei. Acest consult se efectuează de către un medic ginecolog-obstetrician. În plus se examinează ovarele prin ecografie, iar suplimentar se verifică prezența în sânge a markerului CA-125, care are relevanță majoră în diagnosticul cancerului ovarian. Totuși, acest marker poate crește și în cazul unor boli benigne ale ovarului. “Diagnosticul de cancer se pune în urma examinării de către un patolog a unei mostre de țesut prelevate prin biopsie din ovar sau, în cazul pacienților cu lichid acumulat în abdomen, a mostrei de lichid”, declară doctorul.

TRATAMENT Gradul de răspândire a bolii în organism, vârsta și starea generală a pacientului influențează modul în care este tratată. Tratamentul clasic al cancerului este intervenția chirurgicală și ulterior chimioterapia. În unele cazuri, pentru a răspunde plângerilor pacientului, se aplică de asemenea radioterapia (terapia cu fascicul).

“În cazul abordării chirurgicale, se poate face fie operația de histerectomie, fie o operație denumită salpingo-ooforectomie bilaterală, în care odată cu uterul se îndepărtează și cele două ovare sau, în cazurile în care operația necesară nu se poate face pentru că boala este foarte răspândită, se face intervenția denumită debulking, pentru îndepărtarea unei părți cât mai mari din țesutul tumoral. Dacă s-a putut pune diagnosticul înainte de laparotomie și tumora nu poate fi îndepărtată complet chirurgical, înainte de intervenție se aplică un tratament medicamentos pentru reducerea tumorii și abia după aceea se procedează la intervenția chirurgicală. În cazuri rare, dacă boala a cuprins un singur ovar, iar pacienta este la o vârstă tânără și dorește să nască, se îndepărtează numai ovarul afectat”, continuă doctorul de la Medical Park.

După operație, administrarea medicamentelor anti-cancerigene este denumită chimioterapie. Această terapie poate fi aplicată prin administrarea medicamentelor pe cale orală, intravenoasă sau intra-abdominală, prin perfuzie cu ser și medicament. Chimioterapia se efectuează în general în ambulatoriu. Nu este necesară internarea în spital. Există anumite medicamente de susținere pentru eliminarea senzației de greață și a vărsăturilor ce apar în funcție de medicamentele administrate prin chimioterapie. Efectele adverse ale chimioterapiei asupra celulelor sanguine și a organelor se monitorizează prin analize de sânge efectuate regulat.

CUM SE FACE MONITORIZAREA DUPĂ TRATAMENT?

După tratament, timp de doi ani, pacienții vin la control fizic o dată la trei luni, ocazie cu care se determină și markerul CA-125, iar în caz de nevoie se fac radiografii pulmonare și tomografii abdominale. În următorii trei ani aceste controale se fac o dată la șase luni, iar apoi anual.