Avem nevoie de detergenţi în vieţile noastre. Însă ştim să-i alegem? Înţelegem ce conţine lista de ingrediente? Înţelegem cum ne afectează pielea, părul şi chiar întregul organism? Ştim că pot provoca boli? Sau „reclama face toţi banii” în acest sensibil domeniu? APC a lansat Campania naţională de informare şi educare “Să învăţăm să gândim în termeni chimici”. Studiile realizate de APC au scos în evidenţă încărcătura chimică ridicată a multora dintre produse. Copiii şi femeile gravide reprezintă categoriile de consumatori cele mai vulnerabile la substanţele chimice din detergenţi. La finalul anului 2015, consumul de detergent în România era unul din cele mai scăzute din Europa, cu un nivel valoric de doar 40 lei/loc.

Avem nevoie de detergenţi în vieţile noastre. Însă ştim să-i alegem? Înţelegem ce conţine lista de ingrediente? Înţelegem cum ne afectează pielea, părul şi chiar întregul organism? Ştim că pot provoca boli? Sau „reclama face toţi banii” în acest sensibil domeniu? Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor (APC) a lansat Campania naţională de informare şi educare “Să învăţăm să gândim în termeni chimici”. Studiile realizate de APC au scos în evidenţă încărcătura chimică ridicată a multora dintre produse. Copiii şi femeile gravide reprezintă categoriile de consumatori cele mai vulnerabile la substanţele chimice din aceste produse. La finalul anului 2015, consumul de detergent în România era unul din cele mai scăzute din Europa, cu un nivel valoric de doar 40 lei/loc.

Ce sunt detergenții?

Detergenții sunt produși realizați prin sinteză industrială ce modificând tensiunea superficială a soluției de spălare. Detergenții au o putere de spălare superioară săpunurilor pentru că includ aditivi (tenside, acizi, baze, enzime) cu rol de substanțe curățitoare active, capabile să ajute la îndepărtarea diferitelor forme de murdărie.

Ingredientele pe care le conţin detergenţii sunt şi cele care „fac” preţul. Raportul de preț între un ingredient din capul listei (oxizi de amine, poliglucozide alchil) și altul din finalul listei (LAB) este de cel puțin 2:1. „Față de aceste aspecte, ar fi normal ca pe ambalajele detergenților să fie indicat nu doar tipul substanței active, ci și denumirea; or, produsele comercializate pe piața românească conțin informații la nivelul tipului de ingredient şi atât”, potrivit prof. univ. dr. Ion Schileru, Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

Sfaturi de la specialişti: cum şi cu ce tipuri de detergenţi ne spălăm rufele?

O spălare eficientă presupune să se aleagă cel mai potrivit detergent pentru categoria de materiale ce trebuie curățate și cel mai potrivit program de spălare, luând în considerare următoarele principii:

• Pentru materiale celulozice naturale (rufe albe din bumbac) cu pete de grăsime sau proteine, cel mai potrivit este un detergent care să conțină enzime și agent de înălbire pe bază de oxigen activ, iar programul de spălare trebuie să fie mai lung, cu fază de înmuiere; enzimele degradează grăsimile și proteinele facilitând spălarea, dar procesul presupune un timp de spălare mai lung;

• Rufele colorate se spală cu un detergent care conține substanțe protectoare pentru pigmenții și coloranții din produsele supuse spălării;

• Materialele textile sensibile (lâna, mătasea naturală etc.) nu se spală cu detergenții care conțin enzime, pentru că lâna și mătasea sunt proteine care ar avea de suferit din cauza enzimelor;

• Detergenții pentru mașinile de spălat trebuie să aibă o capacitate de spumare limitată, dat fiind volumul limitat al cuvei de spălare, deci trebuie folosiți detergenți care conțin antispumanți.

• Produsele de curățare cu alte destinații menajere decât spălarea produselor textile, așa cum sunt detergenții pentru vase/ geamuri/ pardoseli/ instalații sanitare etc. trebuie să aibă o bună putere de spălare, concomitent cu o bună capacitate de îndepărtare prin clătire facilă.

Sunt periculoși detergenții?

"Din păcate, omul modern este înconjurat de „otrăvuri cu acțiune lentă“, pe care corpul adulților și mai ales al copiilor le absoarbe prin căile respiratorii, prin piele, chiar prin aparatul digestiv, îmbolnăvindu-se treptat și, deseori, ireparabil. Prin această campanie, ne propunem să-i îndrumăm pe consumatori în vederea realizării alegerilor potrivite din punct de vedere al conţinutului în substanţe chimice, astfel încât să nu se expună unor riscuri cu privire la sănătate”, a explicat conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC.

Detergentul este un produs de sinteză, cu o compoziție din ce în ce mai sofisticată. Unele componente ale detergenților sunt dovedite ca fiind dăunătoare pentru oameni, animale, plante și mediul natural în general. Măsuri au fost luate în repetate rânduri, dar aplicarea lor a fost amânată tacit, fie din motive obiective (nu există alternative satisfăcătoare din punct de vedere tehnic și economic), fie din motive care își au explicația în interesele corporațiilor. Bunăoară, la nivelul UE s-a propus interzicerea utilizării fosfaților în compoziția detergenților, dar aplicarea măsurii trenează.

„Efectele detergenților asupra mediului sunt suficient de extinse și grele, încât se estimează că dacă pe toată planeta s-ar impune măsuri severe și conjugate împotriva poluării cu detergenți, ar fi necesară o perioadă de refacere care ar dura aproape o jumătate de secol. Îndeosebi surfactanții anionici, utilizați larg în producția actuală de detergenți, nefiind biodegradabili, se îndepărtează cu mare greutate de pe suprafețele apelor, iar acolo produc o spumă otrăvitoare, care împiedică aerarea apelor, distrugând toate formele de viață din ape”, a explicat prof. univ. dr. Ion Schileru.

Ieftin şi otrăvitor?

„Potențialul nociv al detergenților este, cel mai adesea, necunoscut de utilizatorii de rând: îndeosebi produsele cu prețuri economice au un potențial agresiv ca urmare a folosirii de materii prime din categoria celor mai comuni surfactanți anionici și cationici. Efectele nocive sunt cauzate și de faptul că programele mașinilor de spălat conțin faze de limpezire tot mai economice, adică scurte și realizate cu apă puțină, fapt care determină ca hainele spălate să rămână cu detergent neeliminat; mai mult, unii detergenți conțin produse de parfumare care au darul să încurajeze gospodinele în a folosi programe de spălare care „lasă hainele parfumate”, potrivit aceluiaşi specialist.

Ingredientul care „face spumă” poate favoriza Alzheimer şi Parkinson

În anii 1950, când se deschidea exploziv era mașinilor de spălat și a detergenților de uz casnic, lumea era derutată de spuma persistentă de pe suprafața râurilor, spumă frumoasă și ucigătoare. În câțiva ani, s-a dovedit responsabilul: era produsul numit ABS – alchil benzen sulfonat, cel care producea impozanta spumă, dar puțin biodegradabil. „Din 1956, fabricanții de detergenți au înlocuit ABS cu LAS (alchil sulfonat linear), care este biodegradabil rapid; de atunci, LAS a devenit agentul de spumare vedetă în foarte mulți detergenți. Asta până când a fost suspectat că poate favoriza apariţia unor afecţiuni neurovegetative precum Alzheimer şi Parkinson. O altă substanță vedetă este SLS (sulfat lauril de sodiu), surfactant anionic prezent în mare parte dintre detergenţii de rufe, agent de spumare dur și cunoscut ca iritant al pielii şi ochilor, care duce la căderea părului şi declanşează reacţii alergice; odată absorbit de organism, prin piele, SLS imită activitatea estrogenului, fiind considerat un factor al declanşării sindromului premenstrual, simptomelor menopauzei, scăderii fertilităţii masculine şi creşterii riscului de cancer de sân. Probleme la fel de grele sunt generate de folosirea nitriților și fosfaților în rețetele detergenților cu scopul reducerii durității apei și dând posibilitatea utilizatorilor să folosească detergentul și în ape dure. Or, aceste substanțe, odată ajunse în apă, stimulează înmulțirea algelor, care consumă oxigenul și fac imposibilă viața altor specii în apa respectivă”, potrivit prof. univ. dr. Ion Schileru.

Alternativa? Doar bio...

Alternativa la aceste produse cu potențial atât de toxic pentru viață o constituie așanumiții detergenți biodegradabili, care conțin ingrediente active și sunt capabili de a se descompune în apele reziduale sub acțiunea factorilor din mediul respectiv (oxigen și microorganisme). O clasă de produse care se luptă pentru imagine și cotă pe piața detergenților o reprezintă detergenții bio: conțin ingrediente active naturale, extrase din plante (citrice, aloe vera, nuca de cocos, legume, soia, lavandă, eucalipt, mușețel etc.), prietenoase cu mediul natural; fiind alcătuite din substanțe care nu lasă reziduuri, sunt total biodegradabili.

Problema de fond a pieței detergenților biodegradabili o reprezintă încrederea limitată a consumatorilor în aceste produse, deseori mai puțin eficiente la spălare decât adversarii sintetici și prețul evident mai mare.

În această situație, piața românească a detergenților oferă relativ multe produse, dar toate conțin aceleași ingrediente, între care domină surfactanții anionici (15... 30%); surfactanții neionici, care sunt biodegradabili, sunt incluși în pondere mică (circa 5%). Celelalte componente – agenți de înălbire, enzime, fosfați, nitriți, parfumuri, aduc valoarea practică dar și neajunsurile specifice, prezentate sumar mai sus.

Nevoia de curăţenie, ca boală...

Potrivit specialiştilor, în societatea modernă, nevoia de curățenie a fost, ca și alte nevoi, „democratizată“ și a ajuns să devină, pentru gospodina familiei, o preocupare excesivă, uneori stresantă și generatoare de boală. În rândul psihologilor se face distincție între două categorii de manii compulsive: nevoia de a verifica și obsesia curățeniei. Persoanele obsedate de curățenie au probleme în diverse planuri ale vieții personale. Între doi şi patru la sută din populaţie prezintă această tulburare, cumulată cu obsesia pentru ordine, perfecţiune sau pentru păstrarea obiectelor fără valoare; procentul este cu mult mai mare în rândul persoanelor vârstnice. Cea mai importantă cauză a obsesiei pentru curățenie este frica de microbi. Componenta genetică a acestui comportament este importantă: circa jumătate din copiii cu părinţi obsedaţi de curăţenie moştenesc această tulburare.

Este firesc ca fiecare persoană să-şi dezvolte propria concepție legată de curăţenie, dar nu mai este firesc interesul pentru curățenie care devine preocupare de toată ziua, zi de zi. O astfel de situație este generatoare de disconfort semnificativ, chiar de stres, nu doar pentru persoana de referință, ci și pentru cei din jur.

Cei mai frecvenți termeni din domeniul curățeniei

- Aditivi - Substanțe adăugate în rețeta unui produs cu scop definit.

- Apă dură/moale - Orice apă din izvoarele planetei conține cantități mai mici sau mai mari de minerale provenite din mediul din care a fost recoltată. Apa dură conține cantități mari de săruri de calciu , magneziu etc., deci are duritate mare. Apa moale, nedură este apa meteorică (apa de ploaie), foarte potrivită pentru spălat. Spălatul în apă dură necesită produse de curățat care conțin aditivi pentru dedurizare ori cantități mai mari de produse de curățare.

- Detergenți – termen care se trage din limba latină („detergere” – a curăța), prin limba franceză (détergent); semnifică un produs care are proprietatea de a degresa, curăța, spăla anumite materiale / produse. Orice produs de curățat conține detergent, ca ingredient de bază. În limbajul cotidian, termenul „detergent” definește o clasă numeroasă de produse de curățare destinate în special curățării produselor textile, articolelor de menaj, pardoselilor etc. Semnificația corectă a „detergentului” este cea de substanță activă de bază din detergentul comercial (înțeles ca produs de curățare). Conform Regulamentului Nr. 648/2004/CE al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 Martie 2004 referitor la detergenţi, „Termenul „detergent” poate fi explicat sumar ca fiind aplicabil tuturor produselor destinate curăţării materialelor textile sau suprafeţelor dure, sau cu alte cuvinte, tuturor „detergenţilor/produselor de curăţare” care au o funcţie de curăţare“.

- Detergenți biodegradabili - Produse de curățare care se descompun sub influența microorganismelor din apă în substanțe nenocive, protejând mediul natural. Criteriile de biodegradabilitate finală presupun o mineralizare a resturilor de detergent din apele evacuate în proporţie de 60% ("biodegradabilitate finală" până la dioxid de carbon, apă şi săruri minerale) în termen de 28 de zile (conform Regulamentului Nr. 648/2004/CE evocat mai sus).

- Enzime - În murdăria produselor care trebuie curățate este multă materie organică. Rolul enzimelor (materie de natură proteică) din rețeta detergentului este de a cataliza (mijloci și ușura) reacțiile de degradare a murdăriei organice, care se va îndepărta apoi mai ușor.

- Spălare (cu detergenți) - Proces prin care se pun în contact produse care trebuie spălate cu o soluție de detergent (obținută prin dizolvarea / diluarea unei cantități de produs de curățare în apă), care se agită ușor pentru înnmuiere, continuat cu operațiuni repetate de agitare / frecare / rostogolire pentru îndepărtarea murdăriei; după eliminarea soluției murdare se continuă cu limpezirea produselor în apă curată și stoarcerea produselor ude. O bună limpezire îndepărtează produsul de curățat până la nivelul la care nu mai există posibilitatea unor efecte nedorite ale substanțelor de curățare asupra utilizatorilor.

Opinii și sugestii privind detergenții. Tendințe

„Nu toți utilizatorii cunosc că procesul de spălare cuprinde și o fază de alternare a agitării cu pauze în care se petrece fenomenul de detașare a particulelor de murdărie și trecere a lor în soluția de curățare/ spălare; la spălatul manual, după înmuierea rufelor cu o scurtă agitare, se lasă pauza de detașare a murdăriei. Dacă această pauză se prelungește, ajungând de ordinul orelor, se petrece un fenomen nedorit, așanumita redepunere a murdăriei, care este doar parțial reversibil, dacă nu chiar ireversibil. Necunoaștere și ignorare se întâmplă și în legătură cu alegerea detergentului potrivit, așa cum s-a arătat mai sus: trebuie înțeles că detergentul care ne-a cucerit și la care ținem foarte mult nu poate da satisfacție în orice situație. Un minim efort de informare aduce mulțumire și economie. Multă dezbatere se manifestă în legătură cu produsele noi, deși în această privință se observă cât de adevărată este înțelepciunea populară: nu tot ce e nou e nou, adesea e „nou“ doar cel ce face aprecierea! Și în materie de detergenți se mai redescoperă roata: apar noi formule care valorifică substanțe detergente din secolele trecute, avem deseori revelația unor descoperiri care îi amuză pe bunicii noștri. Nu e nici o rușine să ne întoarcem la practicile bune, să aplicăm chibzuit ceea ce am învățat și altădată, de asemenea nu e profitabil să căutăm schimbare cu orice preț (nu merită, deci, să dăm tot timpul satisfacție orgoliului nostru!)”, a mai declarat prof. univ. dr. Ion Schileru.

Trebuie să ținem seama și de faptul că mulți dintre detergenții actuali au „formulă complexă“, adică sunt proiectați să fie folosiți în situații foarte variate (apă moale / dură / acidă; pentru rufe murdare / puțin murdare; rufe albe / colorate, țesături din fibre naturale / chimice), de aceea au rețete complexe, cu componente care pentru o situație dată nu sunt necesare, poluând inutil mediul. Există, totodată, detergenți cu destinație clar specificată și ar fi cazul să fie mai multe astfel de formule: această situație ar asigura economii la utilizatori și un plus de protecție a mediului.

Acești detergenți cu formulă complexă sunt foarte duri, deci au o putere de curățare ridicată, dar prezintă și mare agresivitate pentru pielea umană. Aceștia nici nu conduc la creșterea rezistenței microbilor, așa cum se întâmplă în cazul detergenților duri.