POLITICI DIFERITE Preşedintele Rezervei Federale (Fed) americane, Ben Bernanke, a respins criticile la adresa politicii instituţiei de stimulare a economiei prin suplimentarea lichidităţilor, care ar atrage fonduri speculative în ţările emergente, afirmând că astfel este susţinută inclusiv economia mondială. „Fed a suplimentat lichidităţile în economie pentru a respecta dubla sa misiune, de susţinere a pieţei muncii şi a stabilităţii preţurilor”, a afirmat Bernanke la un colocviu organizat de Banca Japoniei şi FMI cu ocazia reuniunii anuale de la Tokyo. Oficialul american a adăugat că această politică nu contribuie doar la stimularea economiei americane, ci şi a economiei mondiale. Fed practică de patru ani o politică monetară ultra-relaxată, de creştere a lichidităţilor din piaţă prin achiziţia de obligaţiuni şi menţinerea dobânzii cheie aproape de nivelul zero. Din 2008, Fed a injectat în circuitul financiar peste 2.340 de miliarde de dolari. La jumătatea lunii septembrie, Fed a decis să facă lunar achiziţii de obligaţiuni de 40 de miliarde de dolari, atâta timp cât va fi necesar pentru redresarea pieţei muncii.

Directorul general al FMI, Christine Lagarde, a avertizat la rândul său în privinţa riscului de supraîncălzire a economiilor emergente, din cauza măsurilor excepţionale întreprinse de băncile centrale din SUA şi Europa, confirmând îngrijorarea exprimată de state precum Brazilia. Iar preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi, a afirmat la Tokyo că viitoarea supraveghere unitară a băncilor europene ar putea deveni operaţională abia peste un an în timp ce calendarul oficial prevede ca înfiinţarea noii instituţii de supraveghere să aibă loc la 1 ianuarie 2013. Comisia Europeană a propus ca BCE să fie însărcinată cu supravegherea băncilor din Zona Euro, dar statele membre au divergenţe. Germania, de exemplu, vrea ca băncile mici să rămână sub supravegherea autorităţilor naţionale de reglementare. Astfel pieţele, ţările şi băncile vor şti că angajamentul va fi respectat.

SUB SUPRAVEGHERE O misiune a Fondului Monetar Internaţional (FMI) a început ieri la Madrid o vizită ce va dura până în 26 octombrie şi care presupune supravegherea tehnică a procesului de recapitalizare a sectorului bancar spaniol, care are nevoie de circa 59 de miliarde de euro. Este a doua vizită de acest fel făcută de reprezentanţii FMI, care nu contribuie cu capital la planul de salvare financiară pentru băncile spaniole, însă îşi împărtăşeşte din experienţa în supravegherea financiară. La Madrid lucrează deja din luna august un tehnician al FMI, care colaborează cu autorităţile locale. La sfârşitul acestei a doua vizite va fi elaborat un raport cu observaţii.

Şapte bănci spaniole, jumătate dintre cele mai importante 14 ale ţării, au nevoie de ajutor pentru a face faţă nevoilor de capital ale sectorului, după cum au relevat datele prezentate recent de Banca Spaniei şi Ministerul spaniol al Economiei. UE a aprobat în luna iunie un plan de salvare financiară pentru sectorul bancar spaniol, care are la dispoziţie suma maximă de 100 de miliarde de euro. Spania ar putea cere însă în luna noiembrie ajutor financiar de la ţările din Zona Euro, iar o eventuală solicitare a guvernului de la Madrid ar fi tratată la pachet cu o revizuire a programului pentru Grecia şi un sprijin financiar pentru Cipru.

PRESIUNI SPORITE Banca spaniolă Banco Santander a renunţat la achiziţia a 316 sucursale ale Royal Bank of Scotland (RBS) din Marea Britanie, tranzacţie care era evaluată la circa 1,5 miliarde de lire sterline (2,7 miliarde dolari), iar RBS ar putea încerca să le păstreze. RBS, cea mai mare bancă britanică la care guvernul de la Londra este acţionar majoritar, a încercat să vândă sucursalele pentru a respecta o decizie a Comisiei Europene, după ce a fost salvată de stat în timpul crizei mondiale a creditelor. Preşedintele RBS, Philip Hampton, a declarat că climatul privind ajutoarele de stat este mult mai flexibil în prezent, ceea ce ar putea permite băncii să păstreze sucursalele. Santander a anunţat pe de altă parte că s-a retras din tranzacţie după întârzierile apărute în finalizarea acesteia. Decizia Santander de a renunţa la preluare coincide cu presiunile tot mai mari exercitate asupra băncilor spaniole pentru majorarea capitalului, din cauza expunerii mari la credite imobiliare neperformante.