Weekend-ul trecut s-a caracterizat printr-o adevărată „răvăşire” politică, asta ca să fim în ton cu „răvăşitul oilor”, pe care Traian Băsescu l-a inaugurat la Bran! PSD şi-a lansat oficial candidaţii uninominali şi programul de guvernare, într-un spectacol euforic de sunet şi lumină, plus aplauze. Primul ministru, din partea PNL, s-a întîlnit cu nucleul dur al electoratului social-democrat, participînd la un fel de „congres” al pensionarilor. Cel puţin, cu aşa ceva semăna atmosfera de acolo… În fine, PD-L n-a vrut să rămână mai prejos, căci democrat-liberalii cunoşteau din timp calendarul politic. Câţiva corifei s-au adunat la Cluj pentru a da replici publice tăioase la celelalte două evenimente din Bucureşti şi pentru a-şi lansa proprii candidaţi. Doar Vadim, dacă nu greşesc, a şomat! Mai lipsea şi-o întrunire sau „plenară” a UDMR, pentru ca tacâmul să fie complet.
Din toată această îmbulzeală pe scena politică, pe care am urmărit-o cu atenţie şi pe care nu doresc să o povestesc, la mîna a doua, în acest editorial, am încercat să extrag cîteva idei de fond, plecînd de la premisa ca există mesaje importante pe care electoratul le urmăreşte cu sufletul la gură. De transmis s-au transmis mesaje, este adevărat, însă ele au fost paradoxale! La sfîrşitul weekend-ului mi-am putut da seama, pentru a nu ştiu cîta oară, că stînga şi dreapta din România de azi se calcă pe bătături, una pe alta, îşi uzurpă locul fiecăreia sau îşi împrumută, ca să nu scriu fură, mesajele politice… Cum să interpretezi altfel situaţiile inedite la care am asistat, cuprins uneori de stupoare!?
Pe scurt, lucrurile stau cam aşa, măcar din punctul meu de vedere. La suprafaţa ideilor şi a programelor, lucrurile sînt oarecum conforme cu doctrinele tradiţionale ale partidelor. La stînga sau centru-stînga se află PSD şi PC, la dreapta rămîne PNL singur, la centru-dreapta se situează, niţel cam „crăcănat”, pardon de expresie, din cauza lăcomiei după electorat, PD-L-ul, iar UDMR îşi menţine poziţia de „partid-balama”, la fel cum îi acuză şi Băsescu pe liberali acum… În schimb, dacă iei la puricat mesajele, descoperi uimit că în „subsol” circulă tendinţe inedite! Atmosfera „ideologică” de la Congresul PSD, deşi a păstrat refrenul „păcatele guvernării de dreapta”, a fost neaşteptat de capitalistă. Social-democraţii le promit românilor bunăstare prin metode economice mai curînd de dreapta, decît de stînga. La rîndul lor, liberalii, aşa cum scriam şi ieri, încearcă să fure din electoratul PSD-ului. Numai aşa îmi explic de ce Călin Popescu Tăriceanu a vorbit în faţa pensionarilor cu ideile şi uneori chiar expresiile lui Mircea Geoană, ca să nu zic Ion Iliescu, marele nostru pensionar politic. Cît despre PD-L, o ţine „gaia-maţu”, repetînd toate conceptele lui Traian Băsescu şi încercînd să disloce bazine electorale din toate părţile printr-o cunoscută stare conflictuală. Iar dacă tot l-am pomenit pe „Zeus”, nu pot să nu remarc cum mîngîia oile, la o oră de maximă audienţă, de parcă şi-ar fi mîngîiat electoratul pe creştet…
Aşadar, care e stînga şi unde e dreapta, în România de azi?! Bănuiesc că alegătorul anonim de la ţară se întreabă, aidoma Cetăţeanului turmentat din Caragiale: „Eu cu cine votez?”