Deşi lucrează doar cu dreapta, pentru că aşa s-a deprins din fragedă pruncie, învîrte în oala intereselor cu stînga. În realitate, după cum am mai spus, demagogul a învăţat lecţia populismului ieftin, simulînd că face treabă la fel de bine şi cu stînga. Pentru că povestea dreptei nu mai ţine la popor, fîsîindu-se de-a binelea în ultimii ani, politicienii din această categorie au dat-o pe stînga. S-a putut vedea chestia asta şi la alegeri. Tot mai mulţi politicieni de dreapta au ţinut discursuri de stînga. Ce-i drept, cam bîlbîite şi cam opărite. Pe tonalităţi false şi cu jocuri de scenă de-a dreptul ridicole. “A cîştigat dreapta”, striga, ieri, un disperat, în timp ce arbitrul de ring ridica stînga. Stîngistul de conjunctură este în stare de orice compromis. L-am văzut de aproape în campania electorală. Cînd dădea cu stînga, evident, fleacuri şi nimicuri, îi tremura dreapta. Politicianul de dreapta a ieşit tot timpul în faţă cu programe de stînga, dar cînd vine vorba de alianţe, cum se discută acum pe la colţuri, face nazuri. “Cum, domnule, să mă înhăitez eu cu stînga? Fugi d’acilea”. Cît timp şi-a făcut campanie pentru uninominal, a ţinut-o langa cu protecţia socială şi cu grija faţă de cetăţean. Chipurile, se dădea de ceasul morţii că vine valul crizei mondiale peste amărăştean! În realitate, interpreta, într-o manieră jenant de falsă, un fragment dintr-un program de stînga. Ar trebui ca plagiatul în politică să fie aspru sancţionat. Altfel, cu atîţia impostori, alegătorul nu mai ştie care este dreapta şi care este stînga. Au apărut noi fanfaroni. De gargaragii, ce să zic, nu am scăpat. Ne izbim la tot pasul de dreptaci care freacă menta cu stînga. Tot cu stînga, e drept, cam lăbărţat, se străduiesc să bată şi apa în piuă. Cît timp a făcut vizite de lucru în fabrici şi uzine, prezidentul a încercat să arate populaţiei de la sate şi oraşe numai stînga. De dreapta s-a folosit numai la protocol. A dat mîna cu mahării şi cu reprezentanţii concernelor străine. S-a şters pe frunte ca un european, în sensul că nu a mai făcut acest lucru cu mîneca hainei. De fapt, la costum, a purtat o mînecă de dreapta şi una de stînga. Cu mîneca de stînga, mult mai apropiată ca aspect de realitatea cruntă a nivelului nostru de trai, a dat mîna cu muncitorii. Dreapta era parfumată. Stînga mirosea a motorină, fiind necesară o dovadă palpabilă că subvenţiile din agricultură s-ar putea să devină o raritate. Dreapta purta ceas. Stînga era echipată cu mănuşi de sudor, ca o garanţie că stîngistul de conjunctură munceşte pentru ţară. Cu dreapta bea licorile scoţiene. Cu stînga duce la gură numai produse româneşti, precum brînza şi roşiile autohtone. Cu dreapta deschide portiera maşinii de lux prezidenţiale. Cu stînga conduce, cu prilejul unor adunări populare, un Logan, dovadă a sacrificiului său suprem faţă de toate neajunsurile din ţară. Acum, după vot, dreapta o caută pe furiş pe stînga. Ca să rămînă acolo unde se află în prezent, adică în plopul cu pere mălăieţe de la Cotroceni, i-ar prinde bine o frăţie cu stînga. Dacă nu, e musai să reia mariajul politic cu Tăriceanu. Cu cafturi cu tot…