Peste noapte, sătenii din diverse aşezări ale judeţului s-au trezit cu politicienii în poartă! Aud că, la Pecineaga, domnul Zanfir Iorguş, candidat în Colegiul 5, a prestat dansuri moderne la discoteca din localitate, alături de tinerii care îşi dădeau coate, neînţelegînd pesemne ritmurile retro. Cît timp a fost primar al Mangaliei, preţ de trei mandate, nu cred că domnia sa, căruia îi plac sindrofiile galante şi cu onorurile cuvenite “ celui mai iubit fiu al oralşului”, a călcat de prea multe ori la Pecineaga. Ba, din cîte îl cunosc, sunt convins că i-a tratat cu un aer de superioritate chiar şi pe unii dintre primarii aşezărilor rurale de care, acum, iată, ironia soartei, depinde viitorul lui parlamentar. Cu cel puţin două dintre localităţile cuprinse în Colegiul 5, mă refer la Costineşti şi 23 August, ar fi trebuit să aibă o legătură mult mai strînsă şi o comunicare eficientă pe probleme care privesc dezvoltarea turismului. Ca să nu spun că, după trei mandate de primar, m-aş fi aşteptat ca Iorguş să scoată din mînecă cel puţin un as veritabil, ceea ce s-ar traduce în proiecte viabile. Nu de alta, dar, acum, în campania electorală, se bate cu pumnul în piept că vrea să contribuie la dezvoltarea turismului în zonă. In 12 ani de primărie, perioadă în care i-au suflat în pînze guvernări favorabile, ar fi putut pune, evident, pentru binele turismului, bazele unei mai bune conlucrări cu primarii de la Costineşti şi 23 August, foşti colegi în PSD, actuali colegi în PD-L. Fac această precizare ca nu cumva cineva să creadă că, sărmanul domn Iorguş, a fost marginalizat politic sau că adversarii din alte partide i-au pus beţe în roate. Spuneam că, în aceste zile, politicienii merg cu pluguşorul electoral pe la porţile oamenilor necăjiţi. Si-au adus aminte că la ei se află cheia marilor lor succese - votul. Pe 30 noiembrie, bătălia se dă pe votul colegiilor, care s-au umplut de străini. Îi numesc aşa pe politicienii care nu au habar pe unde umblă şi nu cunosc problemele şi fenomenele sociale cu care se confruntă cetăţenii. Cei mai mulţi dintre aspiranţii la un loc în Parlament merg în teritoriu cu poezia partidului bine învăţată la centru, cu ocazia unor schimburi de experienţă sau dezbateri gen bătut apa în piuă în colectiv. Cu alte cuvinte, învaţă, strîngîndu-şi creierii, pe de rost pasaje întregi din programul partidului şi le reproduc papagaliceşte, ca la şcoală, pentru că, trebuie să recunosc, am identificat şi politicieni care au depăşit faza grădiniţei cu orar redus. Sunt capitole care, prezentate la general, pot fi spuse pe nerăsuflate în orice alt colegiu din ţară, nu numai la Constanţa. Practic, sunt foarte puţini candidaţii care s-au pregătit serios pentru alegeri şi care nu dau semne că ar fi tentaţi să meargă pe mîna minciunii, cea lungă şi cu picioare scurte. De altfel, sunt uşor de dibuit indivizii care, ascunzîndu-se în spatele partidului, după cum am comentat şi ieri, vor să ne bage cu de-a sila pe sub nas aceleaşi gogoşi reîncălzite. Străinii dintr-un colegiu sau altul sunt cei care nu au nimic de spus. Practic, nu au niciun program concret de dezvoltare zonală cu obiective punctuale, mulţumindu-se să plagieze propriul partid, să fure şi de la alţii. Sigur, ca să oferi o perspectivă reală, bazată pe fapte concrete, trebuie să ai ceva în cap şi să munceşti, pentru a te prezenta aşa cum se cuvine în faţa electoratului. Sunt destui pretendenţi la deputăţie sau la scaunul de senator care credeau că vor primi totul mură-n gură, considerînd că este suficient să achite “taxa de participare” la alegerile parlamentare. Aud că, pe această temă, unii au început să facă valuri prin PD-L, fredonînd cunoscutul refren “Bani mei/Ce-am făcut, Doamne, cu ei”! Din punctul meu de vedere, anumiţi politicieni, cărora nu le dau numele ca să nu le fac campanie electorală gratuită, păţesc la Pecineaga sau în alte sate ca şi cum ar fi aterizat pe lună! Ei sunt nişte simpli străini. Există politicieni conştienţi de statutul lor, ceea ce nu reprezintă o laudă pentru cei care au mai trecut, precum gîsca prin apă, prin Parlament. Dar, culmea tupeului, ei cred că o să-i tragă în piept pe alegători cu sigla partidului, pe care vor încerca să o poarte în piept ca pe un ecuson. Sunt calcule ieftine, pentru că, dacă domnul candidat rămîne un anonim şi nu atrage atenţia nimănui cu nimic, s-ar putea să piardă şi partidul din toată această poveste electorală…